Parisul si Berlinul au decis sa scada cadenta. Anuntata pentru sfarsitul sapta­manii trecute, adoptarea „pactului de convergenta economica” a fost amanata pentru luna martie. „In prea­labil trebuie sa ne p­unem de acord in interiorul zonei euro”, a explicat cance­larul Angela Merkel. O mi­siu­ne incre­dintata prese­dintelui UE, Herman Van Rompuy.

Obiec­tivul nostru este de „a intari com­peti­tivitatea eco­no­miilor euro­pene”, a ex­plicat, ante­rior, liderul francez, Nicolas Sarko­zy. Cum? Aplicand un regim drastic la scara euro­peana: renuntarea la inde­xari sala­riale acolo unde inca mai exista aceasta practica, modificarea varstei de pen­sionare si noi reguli fiscale. Totul fiind insotit de un „cos„ de penalitati. Cine se opune? Belgia, care refuza sa renunte la indexarea salariilor in functie de inflatie. Aceasta politica este, de asemenea, pre­zenta in Portugalia, Malta si Luxemburg. Reticente vizavi de aceasta propunere a exprimat, in egala masura, Spania. Austria este rezervata in privinta pen­siilor. Irlanda si Slovacia sunt ingri­jorate de perspectiva de a majora im­po­zitul pe societati, prin­cipalul lor ins­tru- ment al com­petiti­vitatii. La randul sau, Comisia Euro­peana este nemultumita pen­tru ca s-a vazut impinsa pe planul secund in fata cuplului fran­co-german, desi o dezba­tere pe aceasta tema a fost deja angajata la nivel comunitar din initiativa ei. De ce Franta sustine Germa­nia in acest demers? Pentru ca, astfel, Parisul ramane in centrul actului decizional al Europei. In al doilea rand, pentru ca Franta nu risca, practic, nimic. La indexare s-a renuntat inca din 1983, varsta de retragere din activitate a fost deja schim­bata, iar cres­terea TVA se afla deja in dezbaterea autoritatilor, la fel ca alta idee a Berlinului, si anume inscrie­rea obliga­tiei de reducere a deficitelor bugetare in textul Constitutiei.