Adoptarea bugetului Uniunii Europene pentru 2011 ar putea deveni o adevarata bataie de cap pentru presedintia belgiana, incercand sa puna de acord statele membre intre ele, straduindu-se, totodata, sa calmeze spiritele in Parlamentul European. Eurodeputatii vor sa uzeze de noile puteri bugetare conferite de Tratatul de la Lisabona pentru a obliga tarile UE sa revizuiasca veniturile comunitare, in sensul identificarii unor resurse proprii suplimentare.

Negocierile dintre Parlamentul Euro­pean si statele membre privind adop­tarea bugetului UE pentru 2011 se anun­ta furtunoase. Comisia de buget a legis­lativului comunitar si-a stabilit stra­tegia de actiune de comun acord cu prese­dintii diferitelor grupuri politice ale institutiei. Mesajul Parlamentului este simplu: eurodeputatii nu vor vota buge­tul pentru anul viitor atat timp cat guver­nele tarilor membre nu vor oferi ga­rantii serioase vizand noile resurse pro­prii de finantare a Uniunii Europene. „De 10 ani, criza institutionala izbucnita dupa extinderea Uniunii a mascat criza finan­ciara si bugetara. Dar acum sun­tem, practic, pusi la zid, avand in vedere ca decalajul dintre noile competente acordate Uniunii in virtutea tratatelor succe­sive si mijloacele bugetare s-a adan­cit”, a explicat Alain Lamassoure, prese­din­tele Comisiei pentru buget a Parla­mentului. Avand, de la adoptarea Trata­tului de la Lisabona, cu puteri sporite privind votarea bugetului, parlamentarii europeni estimeaza ca statele membre trebuie sa-si onoreze responsabilitatile. Dupa ce prin intermediul Tratatului de la Lisabona acestia au incredintat Bruxelles-ului noi prerogative in diferite domenii, precum energie, imigratie, cerce­tari spa­tiale si politica interna­tio­na­la, inclusiv infiin­tarea unei noi institutii euro­pene de actiune externe, Parlamen­tul European reclama stabilitate buge­tara. Problema este ca aceasta pozi­tie nu intruneste unanimitate: sapte state, toate din randul marilor puteri econo­mice ale Europei, cu exceptia Ger­maniei si Frantei, reclama diminuarea cheltu­ielilor.

Sumele necheltuite sa nu fie returnate


De-a lungul timpului, s-a intamplat frecvent ca Parlamentul European sa solicite cresteri financiare nerealiste. „De aceasta data, dupa mai bine de doua dece­nii de practica, Parlamentul, con­sti­ent de profunda criza traversata de sta­tele membre, propune o crestere mo­de­rata a cheltuielilor”, a insistat Lama­ssou­re. Acesta a cerut un avans de 0,8% a cre­ditelor de angajament comparativ cu 2010. De asemenea, a propus ca sumele necheltuite sa nu fie restituite statelor membre, asa cum s-a intamplat pana acum, ci sa fie pastrate in bugetul euro­pean. Mai mult, el a conditionat votul asu­pra bugetului pentru 2011 de des­chiderea de negocieri privind noile sur­se de venituri directe, independente de contributiile statelor. De teama sa nu deschida o adevarata cutie a Pandorei, statele membre au evitat sa discute acest subiect. Nu trebuie uitat ca bugetul Uniu­nii, constituit aproape in exclu­siv­i­tate din contributiile statelor membre, este, prin vointa politica, limitat la maxi­mum 1% din Produsul Intern Brut al celor 27. In ajunul supunerii la vot, la 20 octombrie, a propunerii bugetare a eurodeputatilor, comisarul pentru bu­get, Janusz Lewandowski, trebuie sa pre­zinte „o informare” privind viitorul finan­telor europene. O expunere deta­liata a tuturor noilor piste de finantare, cu o incercare de actualizare a nevoilor financiare ale Uniunii. „Nu va fi vorba de o lista de cifre”, au explicat surse din anturajul comisarului, „pentru ca, inain­te de a vorbi de cifre concrete, trebuie con­venite toate aspectele acestei proble­me, precum si obiectivele avute in vede­re”. 


Comitet de conciliere


Proiecte nu lipsesc: activitate ban­cara, taxa pe emisii de CO2, procent pe TVA la comertul intracomunitar etc. To­tusi, aproape toate statele doresc men­tinerea cotelor actuale de finantare a bugetului comunitar din bugetele lor natio­nale. Prin urmare, din moment ce nimeni nu vrea sa discute despre costul politicilor europene, majoritatea statelor contributoare reclama, pur si simplu, o dimi­nuare a varsamintelor lor. Daca nu se va ajunge, dupa votul din 20 octom­brie, la un acord cu Consiliul european, se va constitui un comitet de conciliere intre cele doua institutii, care va avea la dispozitie 21 de zile pentru apropierea punctelor de vedere. Parlamentul are ultimul cuvant. Daca eurodeputatii vor persista cu solicitarea lor, aprobarea buge­tului pentru anul viitor va fi ama­nata de la luna la luna pana la iden­tificarea unei solutii de compromis.