Mult sau putin, constient sau inconstient, premeditat sau nu. Aproximativ 30.000 de euro este pretul pe care unii dintre noi il platim in 20 de ani pentru a deschide poarta catre moarte, arzand zilnic intre 20 si 40 de tigarete. Revoltator, dar tardiv, rezultatul zguduie din temelii normalitatea vietii.

Diagnostic: cancer bronhopulmonar (CBH). Un pret cu mult mai mic il platim insa celor care reusesc sa blocheze, fie si temporar, caderea cortinei. Pe scena lor,  a Micilor Dumnezei (chirurgii - n.r.), se joaca, intre viata si moarte, o singura piesa: Aproape de Divinitate.

CBH, o afectiune agresiva al carei impact este mult mai amplu, afectand nu numai plamanii, ci si alte organe prin asa numitele metastaze neoplazice.

Anual, in Romania apar in medie peste 7.000 de astfel de cazuri noi, incidenta CBH fiind de 38/1.000 locuitori, 90% din bolnavi provenind din randul fumatorilor, iar 4.000  dintre ei ajung pe masa de operatie. Decontul platit de statul roman pentru o astfel de interventie chirurgicala - 700-800 de euro, de statele civilizate, peste 50.000 de euro. Am putea sa aducem bani sistemului sanitar prin transferul pacientilor straini in Romania, dar acestora le e teama de conditiile postoperatorii.

Intre cartea de rugaciuni si bisturiu


Spitalul ,,Marius Nasta” - Bucuresti - ora 9.00. Holul unitatii medicale, ce desparte cabinetele medicilor de blocul operator, a luat infatisarea unui peron dintre viata si moarte. Cativa pasageri asteapta sa se imbarce in tratamente izbavitoare, altii in vesti de bine despre rudele lor, iar chirurgii in magia purtatoare de viata. Intr-un colt, chipul unei femei trecute spre varsta a treia se adanceste intr-o micuta carte de rugaciuni cu copertile roase de timp si speranta. ,,Ma rog pentru sora mea si pentru medici”, suiera scurt vocea tremuranda a femeii. De cealalta parte a peronului, albul si verdele crud al halatelor intind drumul sperantei catre blocul operator. ,,Sa incercati sa visati frumos”, ii sopteste pacientei medicul anestezist, cel care, de altfel, da startul celor trei ore dintre viata si moarte. Rand pe rand, isi fac aparitia in blocul operator asistentele si medicii echipei conduse de profesorul Nicolae Galie. Doua tinere, medici rezidenti, pregatesc in detaliu instrumentarul medical (pense, electrocauter, bisturiu, foarfece, tampoane sau comprese), asezat minutios pe masa de operatie. Stralucirea de gheata a instrumentarului se imprastie in vocea doctorului Petreanu: ,,Bisturiu!”. Pana la aparitia operatorului 2, medicul Cornel Savu, Petreanu are sarcina de a ,,sapa” catre zona afectata a pacientului. O tumora cancerigena a afectat lobul superior stang al plamanului si va fi excizata.

Dupa 60 de ani...


Privirea medicului anestezist aluneca pe monitorul aparatului de asistare si control al ventilatiei pulmonare. Un gest aprobator al acestuia le permite chirurgilor sa mearga mai departe. Plamanului stang i-a fost oprita ventilatia. ,,Se lucreaza acum la eliberarea lui pentru a se putea interveni chirurgical in zona afectata de tumora”, spune Petreanu, in timp ce ii preda stafeta medicului Savu. Pret de cateva zeci de minute, ,,sapaturile” acestuia scot la lumina cateva mostre ale tumorii care iau drumul laboratorului de analize. ,,Inca n-ati renuntat la fumat?”, isi intrerupe discursul acordat in pense, foarfeci si comprese doctorul Savu, zambind spre colegii si ,,intrusii” ,,Fin.ro”. Raspunsul, coborat intr-o liniste eterna, se incurca intr-o priveliste inedita.

Eliberarea plamanului stang face loc totodata imaginii motorului uman - cordul. Bataile inimii, acoperita de o pleura asemanatoare unei perdele de catifea, promit ca vor curge in pieptul pacientei inca multi ani de-acum inainte. Pentru a intari promisiunile traduse in tic-tac, profesorul Nicolae Galie intra in jocul Micilor Dumnezei. El este cel care va lua decizia finala in ceea ce priveste excizia, cand are loc totodata confruntarea diagnosticului preoperator cu cel intraoperator. ,,Este un moment crucial al interventiei chirurgicale si acum trebuie sa imi aleg tehnica si tactica operatorie”, marturiseste profesorul Galie, al carui bisturiu scoate la lumina tumora cancerigena. Este momentul in care lobul superior stang isi ia adio de la cea care l-a gazduit peste 60 de ani si, flancat de paletele unui cleste special isi incepe drumul spre laboratorul de analize.

Dumnezeu si juramantul lui Hipocrate


De dincolo de perdeaua de catifea, bataile inimii par sa-i multumeasca chirurgului, care face o ultima verificare a plamanului eliberat de tumora, prin ventilatie artificiala. Au trecut doua ore de la prima incizie, iar inca una este suficienta pentru ultima sutura si transportarea pacientei in sectia Reanimare. O noua vraja a medicului anestezist deschide pleoapele femeii aflate pe masa de operatie. ,,Sunteti si veti fi foarte bine”... ,,Este adevarat domnule doctor?”, se aude o voce calda si plina de speranta de undeva de pe holul-peron intre viata si moarte. Cu mica biblie stransa la piept, sora pacientei are ochii aprinsi de speranta unei noi vieti. Echipa profesorului Galie a mai facut o vraja. Criticati, blamati uneori si sfatuiti chiar de seful statului sa paraseasca Romania, chirurgii romani se incapataneaza sa salveze viata unei populatii bantuite de saracie si deznadeje. Cu salarii la limita subzistentei si a minimului respect fata de meseria de medic, in conditii de lucru cu mult sub nivelul tarilor dezvoltate, dar cu Dumnezeu si juramantul lui Hipocrate alaturi, chirurgii romani reusesc sa faca inca minuni.