La poalele Obcinilor Bucovinei, între două râuri şi patru rezervaţii naturale unice în lume, se află o comună de o frumuseţe ce ține parcă de alte timpuri. O destinaţie de vacanță greu de uitat.

E o altă lume. E un alt timp. Sunt altfel de oameni acolo, pe plaiurile bucovinene, leagăn al râurilor Moldova şi Suceava. Într-o mică localitate cu 2000 de suflete şi în împrejurimile ei, la 45 km de Câmpulung Moldovenesc, poți întâlni peisaje sălbatice, o păstrăvărie pe care se plimbă căprioarele, o herghelie de cai dintr-o rasă ce vine din negurile istoriei. Nimic, însă, nu se compară cu poveştile oamenilor locului.

Cele trei încercări

Primul se numeşte Ghiţă Antonesei. Iar povestea lui începe în pădurile Moldovei, în 1988, când, în urma unui accident, și-a pierdut un picior. O perioadă a stat mai mult prin spitale şi i s-a propus să devină cerşetor (aşa i-au recomandat cei la care apelase pentru ajutor). Avea trei copii mici, de până în şase ani.

În grădina lui de munte avea un izvor, aşa că a săpat cum a putut un mic bazin în care a pus câţiva păstrăvi. „Lumea a început să mă ia în râs, dar nu mi-am pierdut speranţa”, spune el. În 2003, în bazin avea deja propriul puiet de păstrăv, dar în vară a fost o ploaie acidă. A pierdut jumătate din peşti şi puietul. A luat-o de la capăt. Până în 2005, când au venit inundaţiile, iar viitura i-a luat tot ce avea în bazine.

Pentru a treia oară, a umplut un bazin cu peşti şi şi-a păstrat speranţa. Acum, la păstrăvăria lui vin oameni din toată ţara şi a ajuns la a treia generaţie a unui soi nou de păstrăv, obţinut din încrucişarea celui local cu păstrăvul-curcubeu.

Un vizitator a scris pe blogul lui despre păstrăvăria Ghiţă Antonesei că acolo ar fi „Poarta Raiului”. Aşa i-a rămas numele.

Ce poţi face la „Poarta Raiului”: Poţi alege ce păstrăvi doreşti să fie gătiţi pentru un prânz tradiţional, în gospodăria Antonesei. Poţi cumpăra peşte proaspăt sau afumat, pentru acasă. Iar pentru copii, atracţia sunt căprioarele domesticite, care stau cu graţie la fotografiat.

În zonă, există şi două păstrăvării mari, întreţinute de Direcţia Silvică Suceava. Cea mai apropiată, la 50 km, cuibărită în Valea Putnei, la Pojorâta, are 10 tone producţie de păstrăv pe an. Cealaltă, de peste munte, e la fel de mare. Peştele din păstrăvării se vinde cu 20 lei/kg.

La trap, din alte vremuri

La Lucina, în satul vecin, afli despre herghelia cu acelaşi nume, unde „este cel mai mare nucleu de cai din rasa Huţul din lume”, după cum precizează şeful Biroului de Vânătoare, Salmonicultură şi Cai de Rasă din cadrul Direcţiei Silvice Suceava, Cristian Tomniuc, care se ocupă de şapte ani de herghelia Lucina, dar şi de cea de la Rădăuţi, unde cresc superbii Shagya Arab. Herghelia a fost înfiinţată în 1877 şi multă vreme a fost singurul nucleu în care erau păstrate intacte caracteristicile acestei rasei, una dintre cele patru rase pure româneşti.

Dintr-o rasă de cai de talie mică, originară din Munţii Carpaţi, robuştii huţuli vin din vechime şi s-au lăsat imortalizaţi în sculpturile dacilor. Sunt blânzi, robuşti şi puternici, aşa că poţi să te apropii de ei fără teamă şi să iei lecţii de călărie ca începător pe aceste animale de rasă pură, mult mai „cumsecade” decât fraţii lor arabi.

Terenul este imens – 1775 hectare, iar plimbarea, deşi îngrădită de regulamente şi legi specifice unei rezervaţii, este spectaculoasă. 250 de cai huţuli pasc şi aleargă liberi în acest spaţiu vast, iar pe lângă ei vei vedea şi o mică herghelie de cai de Bucovina (aproape 40 de exemplare), şi 25 de ponei. Vizitatorii preferă perioada verii, spune Tomniuc, dar şi iarna au activităţi pentru turişti – cu condiţia ca aceştia să poată înfrunta nămeţii de pe cei 120 km de la Suceava şi până la pensiunea Lucina, care se găseşte chiar în spaţiul rezervaţiei.

Pensiunea are şi un restaurant cu preparate tradiţionale bucovinene.

Ce poţi face la Lucina: o jumătate de oră de călărie la Lucina costă 6 euro, iar dacă nu te pricepi, te poţi înscrie la cursuri de călărie, cu 10 euro/oră. Te poţi plimba cu trăsura trasă de un cal sau de doi, pentru alţi 8 euro/oră. Şi, desigur, poţi cumpăra cai pentru călărie sau tracţiune.

„Sunt zeci de pâraie, izvoare şi râuri în zonă, în care se poate pescui, contra unei taxe de 30 lei pe zi. Apele de munte sunt bogate în peşte, dar există, desigur, o limită a cantităţii pe care o puteţi lua acasă”, spune Cristian Tomniuc.


Un neobişnuit agent de PR

Pe reţelele de socializare există un user cu numele „Moldova Suliţa”, care postează zilnic poze şi informaţii despre zonă, „ademenind” turiştii de pretutindeni. Are program de lucru, are copyright pe fotografii şi mai are câteva bloguri dedicate subiectului. Nu are salariu, deoarece nu este angajat ca agent de PR.

Nicu Coman este foarte pasionat de acest loc şi îşi doreşte să îi convingă şi pe alţii că Moldova Suliţa este un loc de o frumuseţe tulburătoare. Nu are studii de marketing şi Public Relations, dar ştie instinctiv ce „prinde la public”. „Am fost şef de post în comună timp de 17 ani şi pentru că după pensionare m-am mutat la Fălticeni, duc dorul locurilor. Mi-am făcut blogurile astea pentru ca oamenii să afle despre Moldova Suliţa, unde este
Poarta Raiului.”

La fiecare vizită pe care o face „acasă” mai face nişte poze, pe care le împrăştie apoi, cu entuziasm, prin lume. O parte dintre fotografiile care ilustrează acest articole sunt ale lui.


ORIGINI:
Legenda spune că Dragoş Vodă, domn al Moldovei, a trecut prin locurile acelea la vânătoare de zimbri, unde a pierdut-o pe Molda, căţeaua lui favorită, care s-a înecat într-un râu vijelios de munte – numit Moldova din acea zi, în amintirea ei. Puţin mai departe, domnitorul a răpus singur zimbrul cu o suliţă – ispravă de mândrie pentru care aşezarea a primit numele Moldova Suliţa.


DE VIZITAT:
- Sculpturile în os şi în lemn ale meşterului Mircea Murga;
- „Festivalul Huţulilor”, care are loc anual, în luna iulie, şi la care se dansează „Huţulca”, un dans neschimbat de sute de ani;
- Rezervaţia Floarea-de-colţ, în Cheile Lucavei, unul dintre puţinele locuri în care mai creşte în mod natural floarea-de-colţ – la mai puţin de 1 km de centrul comunei;
- Rezervaţia Strugurele Ursului, trecută în patrimoniul Academiei Române, iar sus pe munte, Rezervaţia Mesteacănului Pitic, un relict glaciar ocrotit prin lege.

CUM AJUNGI:
Cu autoturismul personal: de la Suceava, în direcţia Vatra Dornei – Câmpulung Moldovenesc – comuna Pojorâta – spre Izvoarele Sucevei încă 30 km, până la Moldova Suliţa.
Cu microbuzul: din 3 în 3 ore, cursa Câmpulung Moldovenesc – Izvoarele Moldovei, până în satul Benea (unde se găseşte păstrăvăria La Poarta Raiului).