Rezultatele slabe ale sistemului  bancar românesc, în care jumătate dintre instituțiile de credit înregistrează pierderi, arată că sunt prea multe bănci care se adresează aceluiași segment de clienți. În acest context, tot mai multe voci susțin că momentul unor consolidări se apropie cu viteză. Din păcate, valoarea de piață a băncilor a scăzut semnificativ. Dacă în anii de boom prețurile de achiziție erau și de 5 ori mai mari decât valoarea contabilă a capitalului propriu, astăzi ratele de multiplicare au coborât mult sub 1.

Sistemul bancar românesc a reușit să încheie primul trimestru pe profit, afișând un rezultat net de 165 milioane de lei, adică 31 milioane de euro. Pentru comparație, spunem doar că în perioada similară din 2008, BCR, singură, reușea să obțină un profit dublu, de 60 de milioane de euro.

În ultimii patru ani însă, combinația aproa­pe letală dintre creditele neperformante, lipsa lichidităților, schimbările nefavorabile ale ratelor dobânzilor, costul de capital și creșterea economi­că negativă a deteriorat semnificativ performanțele sistemului bancar. A încheiat pe pierdere ultimii doi ani, iar analiștii nu par prea optimiști nici pentru 2012.

„Deși primul trimestru s-a încheiat pe profit pentru sistemul bancar, acest fapt nu înseamnă că nu există riscul ca până la finalul acestui an să reintre pe pierdere. Este foarte posibil acest lucru, în condițiile în care leul s-a depreciat puternic în ultima perioadă, ceea ce însemnă că neperformanța în creditare va afecta în continuare băncile. Vremu­rile vor fi în continuare grele pentru acestea”, spune Aurelian Dochia, Managing Partner al companiei de consultanță Concept.

Doar jumătate dintre bănci fac profit

Indiferent însă de modul în care a evoluat rezultatul net de la trimestru la trimestru, cu suișuri și coborâșuri până sub linie, cert este că doar jumă­tate dintre băncile românești fac profit, iar cealaltă jumătate lucrează pe pier­dere. Iar acest lucru ridică din nou în­trebarea: sunt prea multe bănci pentru resursele oferite de piața românească?

Sigur, întrebarea poate părea bru­tală, dar discuții referitoare la numărul mare al celor 41 de instituții de credit – bănci românești, subsidiare și sucur­sale ale unora străine - au tot existat de-a lungul timpului, atât înainte, cât, mai ales, după declanșarea crizei.

Consultanții de la Ernst&Young nuanțează însă răspunsul, fiind de părere că nu numărul băncilor care activează în acest moment pe piață este cel care influențează profitabilitatea lor, ci structura în care acestea se adresează pieței.

„Dacă analizăm pierderile înregistrate în primele trei luni ale acestui an de către jumă­tate dintre băncile de pe piața românească, observăm că principala cauză o reprezintă creditele neperformante acordate în perioa­da de boom, dar și incapacitatea băncilor de a se restructura și reorienta spre segmente de piață puțin sau deloc acoperite. Cu alte cuvinte, sunt prea multe bănci care se adresează aceluiași segment de clienți, în timp ce alte segmente cu potențial de creștere rămân neadresate”, explică Lars Wiechen, directorul executiv al departamentului de Asistență în tranzacții.
Unde s-a greșit

Paradoxal, dar dacă luăm în calcul gradul de bancarizare al României, de 60%, obser­văm că este redus comparativ cu cele ale al­tor state din Europa de Est, unde ajunge și la 90%. O astfel de comparație îi determină pe consultanții de la Ernst&Young să remarce că numărul de bănci nu este, din acest punct de vedere, prea mare.

„Este de preferat să avem un sistem ban­car sănătos, format dintr-un număr mai redus de bănci puternice, decât unul șubred și po­pulat de numeroase bănci de calitate îndoiel­nică, dar nu cred că putem spune că sunt prea multe bănci în România, în condițiile gradului de bancarizare destul de redus. Profitabilita­tea acestora este un subiect delicat în acesta perioadă, mai ales în contextul în care piața românească este dominată de bănci cu capital străin, în special grecesc. Dacă în perioada de avânt aceste bănci cu capital străin primeau în mod constant infuzii de capital de la băn­cile-mamă, fără a întâmpina astfel dificultăți în a-și asigura atât finanțarea, cât și adecvarea capitalurilor, asemenea infuzii de capital sunt acum mult mai greu de obținut. Prin urmare, este important ca banca să fie profitabilă și să se poată susține din activitatea desfășurată pe plan local”, comentează Cristina Cerbu, ma­nager în cadrul departamentului de Asistență în tranzacții al Ernst&Young.

Au crescut presiunile pentru achiziții

Cu alte cuvinte, nu sunt multe bănci pe piața românească, sunt doar prea multe cele care se adresează aceluiași tip de client. Ceea ce înseamnă că eventuale achiziții sau fuziuni sunt posibile.

De altfel, Aurelian Dochia anticipează ast­fel de mișcări pe piața românească. „Cred că este o presiune crescută pentru consolidare. A sporit interesul acționarilor de a-și ceda participația. Din păcate nu prea există cum­părători. Însă cred că în perioada următoa­re lucrurile se vor accelera, iar, în contextul situației din Grecia, unele subsidiare ale băn­cilor elene probabil își vor schimba proprieta­rii”, spune consultantul Concept, care adaugă că fondurile vor veni de pe piețele unde există bani disponibili, din Orientul Mijlociu, Rusia sau China, adică din afara Europei.

Și pentru Matei Păun, Managing Part­ner al firmei de consultanță pentru fuziuni, achiziții și finanțări, BAC Investment, tere­nul de consolidare este pregătit. „Mai de­vreme sau mai târziu vom asista la mișcări în acest domeniu, însă există diferențe între așteptările vânzătorilor și cele ale cumpărăto­rilor. Cred că, în principiu, fondurile de private equity au capital și deja acest lucru s-a văzut în cazul Nextebank. Pe de altă parte, și OTP cochetează cu această idee, a unor achiziții de bănci”, punctează Matei Păun.

Cine sunt investitorii


Piața românească a atras anul trecut de la fondurile de private equity aproximativ 50 de milioane de euro, în condițiile în care la nivelul Europei emergente - Polonia, Cehia, Ungaria, România și Ucraina - au fost încheiate peste 40 de tranzacții, în valoare totală de 1,9 miliar­de de euro. Situația nu se va schimba nici în 2012, existând deja informații că principalele case de private equity vor strânge noi fonduri destinate regiunii.

Un exemplu în acest sens, amintit și de Matei Păun, este chiar recenta preluare a Ne­xtebank, cu subsidiară și pe piața româneas­că (fosta MKB Romexterra Bank), de către fondul american PineBridge Investments, cu obiectivul declarat de a crea un grup bancar cu poziție importantă în regiune, prin preluări și consolidări de bănci mici.

De altfel, fără a le exclude definitiv din categoria posibililor investitori, băncile eu­ropene sunt supuse în acest moment unor constrângeri majore din punctul de vedere al restructurării și al obținerii de fonduri pentru îmbunătățirea ratelor de capital. Cifrele pu­blicate de Autoritatea Bancară Europeană la finalul anului trecut arată că instituțiile finan­ciare din zona euro trebuie să-și majoreze ca­pitalul cu 115 miliarde de euro până la sfârșitul lunii iunie 2012. Bineînțeles, marea majoritate mizează pe vânzări de active.

Subiectul nu este nou nici pentru piața ro­mânească. În perioada anterioară declanșării crizei, presa făcea speculații în jurul unor posibile oferte pentru Banca Transilvania și Banca Carpatica. Cum nimic concret nu s-a materializat, s-a spus că aceste două bănci românești sunt prea scumpe. În 2009, la vân­zare a fost scoasă și RBS România (fostă ABN Amro România), urmată, cu anunțuri simila­re, de Volksbank România în 2010 (la pachet cu toată divizia regională, VBI) și de ATE Bank România în 2011. Dar, din nou, niciun rezultat concret pentru piața românească.

Cum se stabilește prețul


Numitorul comun al acestor cinci ca­zuri este, fără îndoială, prețul. Contextul internațional, propriile rezultate financiare și precauția în creștere a investitorilor plasează acum pe paliere diferite cerea și oferta.

Care ar fi motivele? România în perioada anterioară crizei era considerată una dintre piețele cu cel mai ridicat potențial de creștere din Europa Centrală și de Est, cu precădere în sectorul de retail, având în vedere procentul mare al populației neîndatorate și ritmul sem­nificativ de creștere economică.

Consultanții de la Ernst&Young spun însă că, după patru ani de criză financiară, se ob­servă o schimbare fundamentală a percepției investitorilor privind potențialul de creștere și de câștig al băncilor de pe piața locală.

„Deși băncile românești au fost achiziționate la valori de 2-5 ori mai mari de­cât valoarea contabilă a capitalului propriu, iar acțiunile lor au fost tranzacționate la de 5-9 ori valoarea de capital, ratele actuale de multi­plicare ale pieței sunt mult sub 1”, precizează Lars Wiechen.

Potrivit acestuia, printre multiplicatorii folosiți la determinarea valorii de piață a unei bănci se numără câștigurile, raportul prețului la valoarea contabilă și raportul prețului la to­talul activelor.

Cu alte cuvinte, valoarea instituțiilor de credit de pe piața românească a scăzut sem­nificativ. Din păcate și precauția investitorilor a sporit, iar modul în care aceștia analizează eventualele achiziții devine extrem de riguros.

„În plus, față de o analiză a valorii de piață, investitorii aplică modele de evaluare tot mai sofisticate, bazate pe fluxul de numerar actu­alizat sau pe metoda dividendelor. Astfel de modele includ o analiză detaliată a factorilor generatori de valoare în raport cu mediul de operare, reglementările și supervizarea, pre­cum și a factorilor macroeconomici și com­petitivi. Mai mult, o analiză detaliată a gene­ratorilor de valoare financiară este imperativă pentru a evalua calitatea activelor unei bănci și factorii care determină creșterea câștigurilor și lichidităților. Luând în considerare toate aces­tea, ne așteptăm ca investitorii să aplice un ni­vel mult mai înalt de investigație și precauție înainte de a lua orice decizie de investiții, în special în perioade de incertitudine privind sectorul bancar și evoluția generală a econo­miei românești”, conchide Cristina Cerbu.

În tot acest context internațional – cu bănci mari afectate de criza datoriilor suve­rane și de investitori cu apetit de risc scăzut, trebuie ținut cont și de faptul că 2012 este un an electoral, inclusiv în România. Iar incertitu­dinea din mediul politic influențează puternic mediul de afaceri, de regulă în sensul amână­rii deciziilor importante, cum sunt achizițiile, până după finalizarea alegerilor.



LA BURSA ZVONURILOR


Banca Carpatica. Speculații privind vân­zarea au apărut încă de acum șase ani. De-a lungul timpului, presa a încercat să identifice potențialii cumpărători, printre aceștia aflându-se OTP Bank, GE Money și Alpha Bank. Anul trecut pe listă a apărut și fondul britanic de private equity, AnaCap. Deși acționarul principal, Ilie Carabulea, nu a confirmat această ultimă informație, în ianuarie 2012, antena3.ro anunța că tranzacția ar putea fi încheiată în iunie, la momentul respectiv negocierile dintre acționarii băncii și fondul britanic aflându-se în faza unui memorandum de înțelegere.

Nu știm dacă problemele cu care se con­fruntă omul de afaceri Ilie Carabulea, con­damnat la închisoare pentru dare de mită, vor întârzia sau, dimpotrivă, vor grăbi finalizarea vânzării, cert este că AnaCap a anunțat în luna mai că subscrierile pentru Credit Opportunities Fund II s-au încheia­te, investitorii participând cu 350 milioane de lire sterline (aproximativ 437,5 milioane de euro). Banii vor fi destinați, printre altele, „valorificării oportunităților oferite de piață, cu instituții financiare aflate în căutarea dezintermedierii după ani de supra-expansiune”.

Carabulea este principalul acționar al băncii și deține indirect aproape 46% din acțiuni. În nume propriu controlează 41,29%, iar prin Atlassib mai deține 4,55%. Unul dintre partenerii de afaceri ai aces­tuia, Corneliu Tănase, deține 11,21% din acțiuni.

Banca Carpatica a înregistrat în prime­le trei luni ale lui 2012 un profit net de 8,54 milioane lei (1,9 milioane euro), în condițiile reducerii semnificative a cheltu­ielilor cu provizioanele. Valoarea de piață este de aproximativ 42 milioane euro. Banca s-a plasat la finalul anului trecut pe locul 20 în sistemul bancar, cu o cotă de piață de 1,07%.

Banca Transilvania.
Presa a vorbit despre posibila vânzare a Băncii Transilvania încă din 2005, în lista posibililor cumpărători fiind incluși Millennium, ING Bank, OTP Bank și chiar gigantul HSBC. Surpriza a venit însă la sfârșitul lui 2009, când Bank of Cyprus a cumpărat, prin bursă, 10% din acțiunile băncii. De atunci, schimbări în acționariat nu au mai avut loc. Recent, însă, speculațiile privind vânzarea băncii au reapărut, odată cu plecarea neașteptată a directorului general Robert Rekkers de la conducerea instituției. Banca Transilvania a încheiat 2011 pe locul 3 în sistemul ban­car, cu o cotă de piață de 7,37%.


Cele mai recente 20 de fuziuni şi achiziţii din sectorul bancar


April 2012: DBS preia Bank Danamon din Indonezia:

DBS Group Holdings din Indonezia a lansat o ofertă de preluare de succes pentru banca locală Bank Danamon. În urma tranzacţiei în valoare de 5,43 miliarde de euro, DBS va deveni cea mai mare bancă din Asia de Sud-Est. DBS are de asemenea planuri de extindere în Malaezia, prin achizitionarea unui pachet din acţiunile Alliance Financial Group.


April 2012: CaixaBank a achiziţionat Banca Civica

CaixaBank a redevenit cea mai mare bancă din Spania după achiziţionarea institituţiei de credit Banca Civica. Activele totale au urcat la 342 miliarde de euro, iar portofoliul de împrumuturi estimat a ajuns la 231 de miliarde de euro. Cele 1.400 de sucursale ale Băncii Civica va permite CaixaBank să-şi sporească numărul de clienţi la 14 milioane de persoane.


Martie 2012: Unnim, preluată de BBVA pe un euro

Banca spaniolă BBVA, cu sediul în cel mai mare oraş basc, Bilbao, a finalizat preluarea instituţiei catalane de economii, Unnim, naţionalizată anul trecut. BBVA a achiziţionat 100% din capitalul băncii de la Fondul Bancar de Restructurare (FROB) pentru suma simbolica de un euro. La acel moment, BBVA devenise cea mai mare bancă din Spania, cu active totale de 338,4 miliarde de euro, depăşind-o pe Santander, cu 337,8 miliarde de euro.


Ianuarie 2012: Băncile basce BBK, Kutxa şi Caja Vital au format Kutxabank

Pe fondul restructurării băncilor de economii spaniole, trei instituţii de profil din Ţara Bascilor, BBK, Kutxa şi Caja Vital, au semnat acordul de lansare a unei entităţi comune. Intitulată Kutxabank, aceasta va fi cea mai mare instituţie financiară nou înfiinţată din Spania, cu active de 75,7 miliarde de euro. Armonizarea produselor şi serviciilor urmează să fie finalizate până la 30 iunie 2012, iar fuziunea sistemelor de informare, în 2013.


Ianuarie 2012: GE Capital este de acord să preia MetLife Bank

Ca parte a planului de diversificare pe piaţa de retail banking a Statelor Unite, GE Capital, divizia financiară a General Electric şi-a anunţat acordul de achiziţionare a MetLife Bank, banca online deţinută de asigurătorului MetLife. Ca rezultat, GE Capital va prelua depozite în valoare de 7,5 miliarde de dolari, intrând astfel în Top100 bănci americane de retail. Tranzacţia urmează sa fie finalizată la jumătatea acestui an.


Decembrie 2011: Banco Sabadell a cumpărat CAM pe un euro

Confruntată cu falimentul, Caja de Ahorros del Mediterraneo (CAM) a fost preluată, pentru suma simbolică un euro, de către Banco Sabadell. Instituţia cumpărătoare a urcat astfel pe locul 5 în topul băncilor spaniole, cu active de 166 miliarde de euro, 2.300 de unităţi, 17.000 de angajaţi şi 5 milioane de clienţi. Cu toate acestea, Banco Sabadell a anunţat că va închide 300 din cele 900 de sucursale ale CAM.


Noiembrie 2011: Virgin Money cumpără Northern Rock

Virgin Money a anunţat că este de acord să achiziţioneze banca britanică Northern Rock, pentru care va plăti 873 milioane de euro. Cu toate acestea, Partidul Laburist a criticat termenii tranzacţiei, susţinând că preţul este prea mic pentru contribuabilii britanici. Northern Rock, una dintre primele victime ale crizei subprime, a fost salvată de la faliment de Guvern, prin naţionalizare. După restructurare, activele toxice au fost transferate într-o entitate de tip band bank.


Octombrie 2011: HSBC vinde divizia de credite de consum din Ungaria către CofidisHungary

HSBC Credit, parte a gigantului sino-britanic cu acelaşi nume, a vândut 94% din portofoliul său de credite de consum de pe piaţa ungară către Cofidis Magyarorszagi Fioktelepe, subsidiara locală a instituţiei franceze de credite de consum. Preţul tranzactiei nu a fost anunţat, dar activele din portofoliu erau estimate la 27 milioane de euro.


Octombrie 2011: Banco Popular preia Banco Pastor Spain

A cincea banca spaniolă din punctul de vedere al capitalizării de piaţ, Banco Popular, a început preluarea instituţiei de credit de talie mică, Banco Pastor, după ce acţionarii şi-au dat acordul asupra tranzacţiei. Deşi presedintele Banco Popular, Angel Ron, a declarat că achiziţia va creşte cota de piaţă şi va genera sinergii de 800 de milioane de euro, unii analişti au arătat că preluarea nu va fi ocolită de riscuri, n condiţiile în care Banco Pastor nu a trecut ultimele teste de stres din cauza creditelor îndoielnice. Moody’a a anunţat deja că ratingul noii entităţi va fi inferior celui al Banco Popular.


Septembrie 2011: Scotiabank cumpără 19,99% din Bank of Guangzhou din China

Una dintre cele mai mari bănci din Canada, Scotiabank, preia un pachet de 19,99% din acţiunile băncii chineze, Bank of Guangzhou (BGZ), pentru aproximativ 525 milioane de euro. Principalul acţionar al BGZ este statul. Banca se plasează pe locul 29 pe piaţa chineză, cu active de 17,5 milioane de euro şi 85 de unităţi.


August 2011: Banca chineza ICBC preia Standard Bank Argentina

Banca chineza ICBC a cumpărat 80% din capitalul Standard Bank Argentina şi două din subsidiarele sale, Standard Investments şi Inversora Diagonal, pentru 600 de milioane de euro. ICBC va câştiga astfel o reţea de 103 sucursale şi va continua să-şi dezvolte afacerile pe piaţa locală investind, împreună cu Standard Bank, 100 de milioane de dolari în subsidiara nou preluată.


August 2011: HSBC a vândut divizia americană de carduri către Capital One

Banca sino-britanică HSBC a vândut operaţiunile de carduri din SUA către banca americană Capital One, pentru 2,6 miliarde de dolari. După vânzarea, reţelei de sucursale de retail către First Niagara Financial, tranzacţia cu Capital One este un nou pas în programul HSBC de a ajunge la economii cuprinse între 2,5 şi 3,5 miliarde de dolari până în 2013.


August 2011: First Niagara Bank achiziţionează reţeaua de retail a HSBC

Ca parte a strategiei de concentrare pe corporate banking, HSBC a vândut reţeaua americană de retail, formată din 195 de sucursale, către First Niagara Bank, pentru un miliard de dolari. Majoritatea unităţilor sunt plasate în statul New York. Cele 13 subsidiare din Connecticut şi New Jersey nu au făcut parte din înţelegere şi vor fuziona cu HSBC.


Iulie 2011: Volksbank International va fi preluată de Sberbank

Volksbank a anunţat în cursul lunii iulie 2011 că întenţionează să vândă subsidiara Volksbank International (VBI) care operează în nouă ţări din Europa de Est şi Balcani, către banca rusă Sverbank. După cum se stie deja, tranzacţia s-a încheiat cu succes, dar din vânzare au fost excluse până la urmă operaţiunile din România. Pe perioada crizei, statul austriac a capitalizat instituţia bancară cu un milion de euro, iar în luna mai 2011 aceasta a fuzionat cu subsidiara destinată finantării corporate, Investkreditbank, noua entitate primind numele Österreichische Volksbanken-AG (OVAG).


Aprilie 2011: Santander a finalizat preluarea Zachodni WBK din Polonia

Banca spaniola Santander a achiziţionat 95,67% din capitalul băncii poloneze Zachodni WBK pentru suma considerabilă de 3,989 miliarde de euro. Practic, miza a fost pachetul de 70,36% deţinut de banca irlandeză Allied Irish Bank. Prin această preluare, Santander şi-a creat un cap de pod puternic în sectorul de retail banking din estul Europei. Zachodni WBK, a treia bancă de pe piaţa poloneză, are o reţea de 512 sucursale.


Martie 2011: Sberbank cumpără Troika Dialog


Banca de stat rusă Sberbank a ajuns la un acord de achiziţionare a băncii private de investiţii Troika Dialog prin preluarea pachetelor deţinute de preşedintele instituţiei, Ruben Vardanian, şi de partenerii acestuia (63,6%), precum şi de South African Standard Bank (36,4%). Preţul tranzacţiei s-a ridicat la un miliard de dolari.


Martie 2011: O nouă fuziune a băncilor de economii spaniole


Caja Duero-España, instituţia creată în 2010 prin fuziunea băncilor de economii Caja Duero şi Caja España, şi-a dat acordul de a fi absorbită de Banco Mare Nostrum (BMN), Aceasta, la rândul ei, reprezintă rezultatul fuziunii dintre alte patru bănci de economii: Caja general de ahorros de Granada, Caja de ahorros de Murcia, Caixa d’Estalvis del Penedès şi “Sa Nostra” Caixa de Baleares.


Noiembrie 2010: BBVA intră în acţionariatul Garanti Bank


Banca spaniolă BBVA a preluat un sfert din capitalul băncii turceşti Garanti Bank, pentru 4,2 miliarde de euro.


Octombrie 2010: Intesa Sanpaolo cumpără o bancă regională

La jumătatea lunii octombrie 2010, Intesa Sanpaolo a semnt un acord de achiziţie a pachetului majoritar de acţiuni (51%) din Banca Monte di Parma, o bancă regională din nordul Italiei, cu o reţea de 67 de sucursale.