Cand valul de revolte din lumea araba a inceput, putini si-au imaginat schimbarile care vor urma dupa inlaturarea de la putere a regimului tunisian in frunte cu Ben Ali sau a presedintelui egiptean, Hosni Mubarak, ce prefaceri va antrena aceasta cascada de furie si nemultumire populara si unde se va opri. Dar, dincolo de aceste aspecte, tensiunile din Africa de Nord si Orientul Mijlociu au prilejuit o analiza a situatiei sociale a populatiilor si a averilor liderilor locali.

Dupa caderea presedintelui tunisian, Zine Ben Ali, lumea occidentala a decis inghetarea bunurilor acestuia. La fel s-a hotarat si in cazul liderului egiptean Hosni Mubarak si, cu siguranta, asa se va proceda si in cel al colonelului Muam­mar Gaddafi. Conducatori care, de-a lungul indelungatei lor prezente in fruntea statelor, au reusit sa stranga averi impresionante. Conducatori alun­gati din cauza saraciei popoarelor, a caror soarta si bunastare s-au angajat sa le-o imbunatateasca. Monarhiile petro­liere din Orientul Mijlociu, unde petro­dolarii au asigurat un grad ridicat de bunastare, nu par, cel putin deocamdata, in pericol sa fie conta­minate de febra revolutionara. Totusi, ultimele eveni­mente din Bahrein au aratat ca nici macar nivelul-record al Produsului Intern Brut nu constituie un obstacol de netrecut in fata revoltelor. Ca atare, in timp ce unii alcatuiesc clasamente ale celor mai bogati conducatori din regiune, liderii statelor din Golful Persic incearca sa asigure linistea sociala majorand salarii, pensii, ajutoare de somaj, lansand costisitoare programe financiare de imbunatatire a conditiilor de viata, a sistemelor de educatie si de sanatate. Astfel, in Arabia Sau­dita (al doilea exportator mondial de petrol si cel mai mare producator de aur negru din OPEC), regele Abdallah a promis ca va cheltui in acest scop 436 mld. $ pana in 2014, din care 36 mld. $ vor fi puse la bataie imediat. Iran, mai putin bogat, dar mai ambitios, a aruncat in joc 44 mld. $, bani folositi pentru cresterea salariilor si a ajutoarelor sociale.

Indexare a salariilor cu 100%


In Kuweit, unde 89% din populatia activa (360.000 de persoane) lucreaza in sectorul de stat, cu salarii lunare de 4.000-5.000 $ pe luna neimpozabili, Parlamentul a hotarat dublarea bur­selor pentru studentii necasatoriti pana la 700 $/luna, iar celor cu familii - pana la 1.200 $/luna. De asemenea, au crescut salariile cadrelor didactice, iar pensiile au fost marite cu 700 $/luna. Si cadrele militare, forte de ordine sau serviciul de pompieri vor primi remuneratii mai mari cu 70%-115%, ceea ce va insemna un efort bugetar de 700 mil. $ pe an. In cel mai scurt timp vor fi indexate salariile bugetarilor - cu 100%, ceea ce inseamna alte 3,5 mld. $ pe an din vistieria tarii. In plus, fiecare dintre cei 1.150.000 de kuweitieni va primi asa-numitul Amiri grant, un cadou de 3.500 $ si dreptul de a beneficia timp de 14 luni de alimente gratuite. Adunate, aceste „atentii” repre­zinta aproximativ 5 mld. $. In acest con­text, cotidianul german „Handelsblatt” a intocmit un rating al celor mai instariti conducatori din Africa de Nord si din Orientul Mijlociu.

Cat castiga alti lideri politici ai lumii?


  • Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy: salariu 240.000 de euro pe an; avere personala evaluata la 2 mil. euro in 2007.
  • Presedintele SUA, Barack Obama: salariu anual de 400.000 $; in 2009, Obama a declarat un venit de 5.505.509 $. Potrivit „New York Times”, o buna parte a acestor bani provin din vanzarea cartilor „Dreams from my father” si „The Audacityof Hope”.
  • Premierul Marii Britanii, David Cameron: 238.180 euro pe an.
  • Cancelarul Germaniei, Angela Merkel: 220.000 euro pe an.
  • Premierul Spaniei, Jose Luis Zapatero: 7.600 de euro pe luna.
  • Premierul Italiei, Silvio Berlusconi: un salariu lunar de 11.619 euro si o avere personala estimata la 4,6 mld. $.
  • Presedintele Rusiei, Dmitri Medvedev: salariu anual de 95.403 euro si o avere declarata de 62.500 de euro, plus doua apartamente si un teren de 4.700 mp.


Topul celor mai bogaTi Sefi de stat


1. Regele Abdallah al Arabiei Saudite - peste 40 mld. $

In varsta de 82 de ani, suveranul saudit si-a petrecut ultimele trei luni, inainte de a reveni, joia trecuta, in tara, in Statele Unite, unde a efectuat un tratament medical. Indelungata lui absenta a alimentat speculatiile privind succesorul sau. Pe perioada sederii in America, de treburile tarii s-a ocupat printul mostenitor. Regele Abdallah conduce tara din 2005.

2. Hosni Mubarak, fostul presedinte egiptean - pana la 40 mld. $


Alungat, dupa 30 de ani de guvernare, de la conducerea statului, Hosni Mubarak nu a pierdut numai Egiptul si respectul concetatenilor sai, dar, se pare, si o buna parte din averea acumulata. Lumea occidentala a decis inghetarea bunurilor acestuia. Care este valoarea reala a averii sale nu se stie cu precizie. La un moment dat s-a vorbit despre 70 mld. $, adica mai mult decat cei mai bogati oameni ai planetei, Carlos Slim si Bill Gates. Acum, cea mai vehiculata cifra este 40 mld. $, care inseamna conturi in bancile din Elvetia, SUA si Marea Britanie, active imobiliare in Orientul Mijlociu, precum si pe ambele maluri ale Pacificului.

3. Hassan al Bolkiak, Sultanul Bruneiului - 20 mld. $


Din palatul sau, cel mai mare din lume, sultanul isi conduce supusii din 1967. Potrivit estimarilor, rezervele de petrol ale Bruneiului ajung pentru inca 25 de ani. Sultanul exercita, in acelasi timp, functiile de sef al statului, prim-ministru, ministru al Apararii si ministru de Finante. In plus, el este liderul religios al tarii, unde islamul este religie de stat.

4. Seicul bin Zayed Al Nahayan,  (emiratul Abu-Dhabi) - 15 mld. $


A reusit sa-si consolideze influenta, jucand rolul de salvator al emiratului invecinat Dubai, puternic afectat de criza financiara, care i-a prabusit sectorul constructiilor imobiliare. Dar operatiunea l-a costat scump. In pofida veniturilor uriase realizate din petrol, bogatia lui s-a redus.

5. Zin el-Abidin Ben Ali, fostul presedinte tunisian - aproximativ 10 mld. $


Dupa 23 de ani de guvernare, a fost nevoit sa fuga in Arabia Saudita. Acum, potrivit unor informatii neoficiale, starea lui de sanatate s-a agravat considerabil. Totusi, Tunisia reclama extradarea lui. Majoritatea conturilor bancare ale familiei fostului presedinte au fost inghetate, iar impotriva rudelor sale au fost lansate acuzatii de coruptie.

6. Omar Al-Bachir, presedintele Sudanului - 9 mld. $

La carma tarii, prese­dintele Sudanului se afla din momentul puciului din 1989, pe care l-a si condus, de altfel. Acum, pentru a evita un scenariu tunisian, el a refuzat sa mai participe la alegerile prezidentiale din 2015. Pana acum, el a reprimat cu asprime orice manifestatie de protest. In 2008, Tribunalul international de la Haga l-a acuzat de genocid impotriva populatiei din provincia Darfur.

7. Seicul Mohammed ben Rachid al Maktum, (emiratul Dubai) - 4,5 mld. $

Cu numai cativa ani in urma, acest emirat traia o adevarata explozie a constructiilor, atragand investitori pentru amplele sale proiecte. Astazi, 40% din cladirile inaltate sunt pustii. Criza a afectat serios inclusiv averea seicului.

8. Regele Muhammed al VI-lea al Marocului - 2,5 mld. $


In pofida revoltelor populare din statele invecinate, regele Muhammed al VI-lea nu a cunos­cut furia propriului sau popor. Toate protestele au fost anihilate de fortele de politie. In ultima perioada, in multe orase din Maroc mii de oameni au demonstrat pasnic cerand angajarea de reforme si restrangerea puterii familiei regale.

9. Seicul Hamd bin Khalifa bin Ahmed al-Thani (Qatar) - 2,4 mld. $

In ultimele luni, seicul a atras atentia generala prin doua evenimente: in primul rand el a reusit sa obtina dreptul de gazduire a Campionatului Mondial de fotbal din 2022. In al doilea rand, el a obtinut o participatie la cel mai mare concern de constructii din Germania, Hochtief.


10. Nursultan Nazarbaev, presedintele Kazahstanului - 1,1 mld. $


Presedintele Nazarbaev se afla la carma Kazahstanului de peste 20 de ani. In Elvetia a fost deschisa o ancheta in privinta ginerelui sau, suspectat de spalare de bani. Se presupune ca 600 mil. $ realizati prin afaceri de coruptie au fost transferati in Elvetia.