De la Pif şi Hercule, eroii Marvel, sau băştinaşii Cutezători până la webcomicurile din zilele noastre – Fredo&Pid’Jin sau 9gag - nu a fost nevoie decât de câteva tușe. Banda desenată românească s-a retras cuminte în mansarda artei autohtone şi a desenat ani la rând în tăcere, înverşunată, pregătindu-se să iasă la lumină. Generaţia nouă de artişti se înclină în faţa veteranilor creionului – Puiu Manu, Dim Dunăreanu, Dodo Niţă – şi sfâșie prelata prăfuită de pe teancul de reviste româneşti.

O pisică populară şi un tânăr fotbalist

Unul lucrează în creion, unul cu tabletă grafică, unul dintre ei a terminat o facultate de comunicare si lucrează în web design, iar celălalt învaţă copiii să deseneze la o grădiniţă din Capitală. Unul dintre ei vrea să fie Spiderman, iar celălalt crede că Superman îi bate pe toţi. În ciuda diferenţelor, sunt prieteni şi au aceeaşi pasiune: benzile desenate.

Octav Ungureanu

29 de ani,
Comunicare şi relaţii publice
Eroul Marvel preferat: Spiderman
Lucrează cu: creionul pe hârtie
Blog: smokingcoolcat.blogspot.comwww.revistacomics.ro
Highlight: Revista Comics – publicaţia comunităţii BD din România 

Pe Octav l-am găsit în galeria Saint Ink, un spaţiu ultracentral, dar în acelaşi timp bine ascuns de ochii lumii, unde, de mai bine de un an, au loc expoziţii şi lansări de benzi desenate. Ne-a povestit șirul de întâmplări care l-au transformat într-unul dintre cei mai cunoscuţi artişti din domeniu, cum desenează pe carneţe, trecătorii şi îi duce în paginile revistei Comics şi a mărturisit că fură creioane de la Ikea „pentru că sunt bune, mici şi încap în buzunare”.

Cum a început: în cazul lui Octav au existat mai multe începuturi care, puse cap la cap, au dus la naşterea unei cariere. A avut un proiect la şcoală, un studiu despre blogging şi a pornit smokingcoolcat. blogspot.com, unde a postat câteva dintre desenele lui, pentru că avea nevoie de conţinut. Ceea ce a început ca un proiect de studiu a ajuns acum să fie un blog foarte vizitat, pe care Octav postează zilnic şi de care se declară dependent. Apoi, a decorat un stand la sala Dalles cu ocazia primului Salon de Bandă Desenată şi drept mulțumire i s-a oferit un spaţiu unde să îşi expună şi el desenele. Feedbackul pozitiv, împreună cu încurajările prietenilor l-au determinat să continue.

La primul eveniment Street Delivery trebuia să se prezinte cu ceva pregătit, aşa că a adunat repede o serie de desene într-o revistă mică, pe care - de ochii lumii - a pus „Vol I” şi aşa a pornit ceea ce acum a ajuns să fie nucleul comunităţii de artişti de bandă desenată din România - revista Comics. Numărul al doilea deja avea 12 artişti publicaţi în ea.

Carieră atipică


Primii bani câştigaţi au fost la ziarul Compact. Avea rubrica lui de bandă desenată, Iepuraşul urban în fiecare vineri şi primea lunar 150 de euro pentru asta. „Era decent pentru patru desene pe săptămână. Acolo am învăţat ce înseamnă deadline, să lucrezi profesionist. Dar acolo am învăţat şi ce e aia criză. M-au chemat într-o zi şi mi-au spus că se închide ziarul din cauza crizei.”

Nu a renunţat la acest tip de colaborare, însă a ajuns să lucreze pentru alte publicații şi între timp a făcut webcomicuri pentru newsletterul MyJob, o copertă pentru TimeOut, broşuri, afişe pentru spectacole de stand-up şi recent s-a angajat la o companie pe post de grafician. Experienţa câştigată în timp i-a adus contracte de tot felul. Pentru cea mai scumpă lucrare a sa - o broşură – a primit 1.000 de euro.

Octav mărturiseşte că e greu să fii artist de benzi desenate în România şi că nu poţi supraviețui din creion şi hârtie. „În România există 10-15 oameni care trăiesc din asta, dar lucrează pentru edituri din afară. Cultura asta e atât de mică la noi.”

Planuri

Octav se ocupă în timpul lui liber cu organizarea de evenimente destinate universului benzilor desenate: expoziţii, lansări, concursuri etc. şi face pe agentul de vânzări neoficial pentru revista Comics. Strânge fonduri pentru fiecare număr şi ţine artiştii aproape provocându-i să deseneze.

Mihai Grăjdeanu
25 ani,
Management agro-turistic
Eroul Marvel preferat: Superman
Lucrează cu: tabletă grafică
Blog: mihaibd.blogspot.com
Highlight: primul roman grafic românesc - Ciutanul 

Mihai
e meticulos şi foarte organizat. Povesteşte încet şi în ordine tot ce a făcut de la primele desene până în prezent. Ţine minte tot în detaliu, are teancuri ordonate de schiţe şi proiecte şi le scoate pe măsură ce povesteşte despre fiecare în parte. Este serios şi foarte disciplinat în privinţa muncii sale şi ne studiază atent să ne suprindă expresiile cât răsfoim sutele de poveşti imaginate de el când era copil.

Cum a început: Mihai desenează de când se ştie. Este un fel de „afacere de familie”: părinţii lui desenau, fratele lui mai mare desenează, ar fi fost o mare surpriză ca el să apară pe lume cu un talent complet diferit de acesta. Pasiunea pentru benzi desenate a apărut însă pe la vârsta de 10 ani, când activitatea lui preferată era să se ducă la cinema la filmele de acţiune. Astfel, încet-încet eroii jucaţi de Arnold Schwartzenegger sau Van Damme au pus stăpânire pe lumea lui Mihai.

V-aţi aştepta ca prima lui bandă desenată să fi fost o poveste scurtă, o întâmplare sau o snoavă pusă în imagini. Ei bine, Mihai a pus pe hârtie întreg filmul Terminator. Zeci de pagini de poveste la care a lucrat două luni întregi. De la personajul lui Schwartzenegger până la primul roman grafic românesc nu s-a oprit din desen.

Carieră dificilă

Primul contract a fost obţinut în 2007. Urma să lucreze la Istoria alternativă a literaturii româneşti în benzi desenate. Din păcate, proiectul nu a văzut tiparul, dar Mihai nu vrea să renunţe la speranţa că se va realiza la un moment dat.

Primul volum publicat a fost După gratii, carte care a fost urmată de o pauză consistentă, pentru că nu găsea de lucru. A fost contactat de editura Dacica pentru a ilustra o serie de nouă legende care ar fi trebuit să fie grupate într-o colecţie numită Legendele Dacilor Liberi. Până la acest moment a fost publicat doar primul volum, producţia fiind pusă pe pauză din lipsa de fonduri. Nu spune mare lucru despre cât a câştigat din această afacere. Un răspuns vag: 10% din fiecare exemplar.

A urmat transpunerea grafică a scrisorii pierdute a lui Caragiale, şi apoi a venit cel mai important proiect al tânărului, Ciutanul. La Ciutanul a lucrat trei luni întregi. Romanul are 120 de pagini şi spune povestea lui Mihai Dumitrescu, un adolescent de la colegiul sportiv care, odată cu intrarea într-un club, pătrunde printre iţele unei afaceri ilegale. Este o poveste consistentă, dinamică, cu personaje bine conturate şi plină de suspans.

Investeşte mult în pasiunea lui. „Mă costă calculatorul, tableta, printurile de test pe care le fac pentru lucrări, postere.” Salariul îi vine de la jobul part-time pe care îl are la grădinița Kogaion, unde desenează alături de copii. Păstrează toate schiţele lor şi le îndosariază pentru că le pregăteşte o expoziţie. Mihai înţelege nevoia de ajutor pentru orice artist. Despre revista Comics şi comunitatea de artişti are doar cuvinte de laudă şi întrebat despre succes şi metode de promovare, îţi pleacă privirea şi spune: „E greu, ne ajutăm între noi. Artistul român trebuie susţinut mai mult.”

Planuri

Mihai lucrează acum împreună cu fratele său, Andrei, la volumul al doilea din Ciutanul şi speră să îl lanseze până la sfârşitul anului. În continuare, pe agenda lui sunt competiţii nationale şi evenimente internaţionale, pe care le ţinteşte pentru a câştiga teren în „piaţă” şi pentru a putea să se promoveze cât mai bine.