Potrivit raportului „Gradul de certitudine fiscală – un studiu despre relația dintre companii și autoritățile fiscale”, realizat de Deloitte pentru regiunea EMEA, în majoritatea țărilor, deşi companiile au o relație bună cu autoritățile fiscale locale, gradul general de incertitudine reprezintă un motiv de îngrijorare. Unul din doi respondenți consideră că incertitudinea fiscală din țara lor are un impact și chiar afectează operațiunile companiei pe care o reprezintă.

„Acum trei ani, Deloitte Tax lansa raportul "Fiscalitatea românească – Radiografia unei reforme incomplete", care prezenta o parte dintre provocările semnalate de marii contribuabili din România. Identificam atunci două neajunsuri importante care contrabalansau avantajele competitive ale sistemului fiscal românesc (în principal cota unică de 16%). Aceste neajunsuri erau incertitudinea cauzată de frecvența modificărilor legislative și calitatea relației cu autoritățile fiscale (inclusiv transparența, nivelul de pregătire și disponibilitatea acestora). Din păcate, aceleași preocupări se regăsesc și în studiul actual, de data aceasta accentuate de comparațiile de cele mai multe ori nefavorabile nouă cu percepția mediului de afaceri din restul regiunii”, spune Alexandru Reff, Partener coordonator Deloitte Tax & Legal România..


Studiul arată că, per ansamblu, companiile și organizațiile au o relație bună cu autoritățile fiscale locale: 65% dintre respondenți spun că au o relație bună, iar 27% - foarte bună. Pe de altă parte, peste 15% dintre respondenții din Austria, Italia, Nigeria, Polonia, România și Rusia spun că au o relație proastă sau foarte proastă.

Calitatea relației dintre contribuabil și autoritățile locale depinde de zona de specializare implicată. Astfel, peste 21% dintre respondenți se confruntă cu dificultăți în relația cu departamentul responsabil de impozitul pe profit, iar 20% - în relația cu direcția care administrează TVA.

În regiunea EMEA, unul din doi respondenți consideră că incertitudinea regimului fiscal din țara de origine are impact sau chiar afectează operațiunile companiilor pe care le reprezintă. Acest sentiment este mai puternic în Ungaria, Kenya, Polonia, Portugalia și România. Principala cauză este frecvența schimbărilor legislative, indicată de aproape o treime dintre respondenți. Pe locul doi se află durata excesivă a litigiilor fiscale (12,4%), urmată de lipsa de consistență de care dau dovadă autoritățile la nivel de doctrină și norme metodologice (12,1%).

Nivelul de încredere este cel mai ridicat în Elveția, consideră 80% dintre respondenți. La polul opus se situează Ungaria, Polonia, România și Rusia, cu cel mai mare grad de incertitudine, conform opiniilor a peste 55% dintre respondenți.

Sistemele de soluționare fiscală anticipate din Belgia, Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Polonia, Suedia și Elveția sunt recunoscute în mediul de afaceri și contribuie astfel la consolidarea percepției unui sistem fiscal stabil. Contribuabilii pot consulta și alte departamente din cadrul autorităților fiscale locale pentru a clarifica anumite aspecte fiscale, fără a solicită însă eliberarea unei soluții fiscale anticipate care în mod firesc va fi opozabilă autorităților de control. În general, aproape un sfert dintre respondenți au solicitat îndrumări prin astfel de canale.

Aproape 36% dintre respondenții care au fost implicați în astfel de demersuri de obținere a unei soluții fiscale anticipate spun că este un proces lent, mai ales în Rusia și România. Prin comparație, procesele sunt evaluate pozitiv în Luxemburg, Polonia, Elveția și Olanda.

În ultimii trei ani, aproape o treime dintre respondenți au fost verificați în zona de TVA și de impozit pe profit. În aceeași perioadă, aproape o zecime au fost controlați pe aspecte de prețuri de transfer, impozite internaționale și impozit pe venit. Mai puțin de 6% au raportat controale în domeniul accizelor și taxelor vamale – interesul autorităților fiscale pare a fi mult mai diminuat în aceste domenii.

Chiar dacă majoritatea respondenților (53%) spun că activitatea de control fiscal s-a menținut constantă anul trecut, aproape o cincime (21%) dintre respondenți consideră că această activitate s-a intensificat , cu precădere în Rusia unde 50% dintre participanți sunt de această părere. Majoritatea respondenților ar iniția un litigiu în instanță dacă recursul administrativ ar eșua, dar numai o companie din patru a făcut acest pas în ultimii trei ani

Divergențele cu autoritățile fiscale locale sunt în general rezolvate prin recurs administrativ. În Elveția, Olanda, Nigeria și Suedia, marea majoritate a respondenților (peste 70% în fiecare țară) au încredere că un recurs administrativ depus la autoritățile locale va genera o soluție acceptabilă. Pe de altă parte, o mică parte dintre respondenți consideră că o asemenea metodă ar genera o soluție satisfăcătoare în Norvegia, Rusia și o serie de țări central-europene precum Ungaria, Polonia, România și Slovacia.

Aproximativ 78% dintre respondenți confirmă că firmele pe care le reprezintă ar fi pregătite de un litigiu în instanță în cazul în care un recurs administrativ ar eșua. În Franța, Portugalia, Rusia și Suedia procentul depășește 90%. Chiar dacă posibilitatea de a ajunge în instanță este mare, doar 26% dintre respondenți confirmă că firma pe care o reprezintă a inițiat un astfel de demers în ultimii trei ani.

Majoritatea respondenților (83%) au încredere că vor beneficia de un tratament corect din partea Fiscului, iar 17% - nu. Ponderea este cu precădere mai mare în România unde 43% dintre respondenți nu cred că vor avea parte de un tratament corect din partea ANAF. 12% dintre respondenți, cu precădere din Rusia și România, spun că au depus în trecut plângeri cu privire la tratamentul incorect sau neprofesionist primit din partea autorităților fiscale locale.