Din ce in ce mai multi occidentali se exprima la modul „ce nu e posibil in tara mea se poate cu siguranta in Romania”. Oricat m-am chinuit sa le gasesc un ton admirativ in expresie, nu am reusit. Nici nu este greu sa-ti dai seama la ce se refera. De exemplu, pentru o femeie este foarte periculos sa ramana insarcinata. Mortal chiar. Se duc pe capete, ele sau copiii abia nascuti. Logic, de vina nu este nimeni. Soarta, poate. Des­fiintam pe rupte administratii financiare, dar nu avem po­sibilitatea de a plati online taxele si impozitele. Degeaba pro­testati, nu avem asa ceva cu adevarat functional. Vorbim despre alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, dar nimeni nu pune atunci chestiunea votului obligatoriu. Doar nu vrem sa avem edili alesi cu doar 5% din totalul voturilor. Sau chiar asta vrem? Uitam extrem de repede ca democratia pe care ne-am dorit-o este un sistem scump. Sau doar ne pre­facem? Despre reorganizarea teritoriala acum. Nimeni nu ia in discutie paradoxul legat de existenta unor structuri care se bat cap in cap: Consiliile Judetene si Consiliile Locale. Se cheltuiesc miliarde de euro de la buget pentru functionarea lor, de multe ori fara niciun fel de justificare. Pe romaneste, ele doar reusesc sa se dubleze in decizii, nu sa faciliteze un acces mai usor al cetatenilor la serviciile publice. Sa „avansam”. Utilizarea fondurilor europene se va face printr-o mega-struc­tura statala, un superminister condus, evident, de un super­ministru. Masura va conduce la un grad de absorbtie ne­maivazut pe teritoriul Uniunii Europene. Sigur, cum sa nu. Ma intreb insa daca s-a gandit cineva ca singurul efect va fi cel legat de o colectare mai usoara a „comisionului”, politic vor­bind? Bine, putem sa-i spunem si „taxa de protectie”... Infra­structura, un alt subiect tratat exact dupa modelul „la noi se poate orice”. De fapt, este un domeniu in care nu poti spune niciodata ca „ai vazut tot”. Suntem tara in care un kilometru de autostrada se construieste in trei ani si costa 20 de milioane de euro. Nu poti rezilia contracte, nu poti grabi lu­crarile, nu poti face rost de finantare.

De altfel sunt convins ca guvernantii ne tot arunca su­biecte de discutie ca sa avem ce vorbi si sa nu ramanem asa, nevorbiti. Saptamanal apar tot felul de initiative care de care mai nebu­natice, in realitate ca sa se acopere taman lipsa de initiativa. Parem a fi parte integranta dintr-un cosmar numit simplu „Romania”. Din nefericire, nici macar nu ne putem trezi.