În 2009, când a început criza imobiliară în România, investitorii străini au găsit un nou domeniu în care se pot face averi: terenurile agricole. O miză de miliarde, care, statistic, aruncă România lângă ţările africane.
 
 
Dacă ar fi să-l întrebi pe ţăranul român cum mai e cu lucrările câmpului, probabil că cel mai frecvent răspuns ar fi în genul „muncă multă și câștiguri ioc”. Fermierii mai înstăriţi, cu câteva zeci sau chiar sute de hectare în administrare – de fapt, termenul de fer­mier este utilizat corect începând cu această catego­rie de lucrători în agricultură – fac, cu siguranţă, bani frumoși, însă sunt prea dependenţi de ploaie primă­vara și de vreme bună în timpul recoltatului.
 
Urmea­ză o a treia categorie, a marilor producători agricoli, cum ar fi Adrian Porumboiu de la Vaslui, sau Mihai Anghel de la Craiova; aceștia profită din plin de cere­rea tot mai mare de produse agricole și de creșterea preţurilor la cereale. Rulează sute de milioane de euro, obțin câștiguri uriașe, investesc în tehnologicare să le mărească producţia. Însă, în România de după declanșarea crizei globale, a apărut încă o categorie de  „agricultori”: străinii care cumpără tot mai multe terenuri agricole. Iar aceștia par să o ducă cel mai bine, dacă nu astăzi, cel puţin în viitorul nu foarte îndepărtat.
 
Olandez serios, cumpăr terenuri agricole
 
Chiar dacă nu descoperim în 2012 că străinii au cumpărat deja sute de mii de hectare, deși legea interzice acest lucru – este drept că interdicţia merge până la un punct, adică un cetăţean străin nu poate cumpăra teren agricol, dar o firmă înfiinţată în România de același cetăţean străin poate cumpăra oricâte terenuri vrea–, anul în curs pare să fie complet diferit de precedenţii.
 
 Nume grele ale agriculturii globale au pe agenda de investiţii achiziţia de terenuri în România și, mai mult decât atât, o zonă rămasă cvasi-necunoscută începe să iasă la lumină. Dacă sfârșitul lui 2011 a fost primul moment în care guver­nanţii au vorbit despre situaţia terenurilor agricole, în acest an au în­ceput să apară și numele celor care au cumpărat.
 
Un prim exemplu: Rabobank Olanda, un gigant al banking-ului global, cu active de pes­te 600 de miliarde de euro, a achiziţionat în ultimul an circa 15.000 de hectare de teren agricol, într‑o discreţie totală. „Se caută în special suprafeţe compacte, de 7-800 de hectare, iar preţurile care se plătesc sunt între 2.000 și 2.500 de euro pe hectar”, susţine Adrian Crivii, fondatorul și directorul general al companiei pentru consultanţă și evaluare Darian, cel mai mare evaluator independent din România. De altfel, fără să ofere prea multe detalii (între părţi există un con­tract de confidenţialitate), Adrian Crivii spune că Darian a realizat o serie de evaluări în 2011 pentru Rabobank, exact în vederea achiziţiei de terenuri agricole.
 
„Pare să fie noul boom imobiliar”, mai spune clujeanul Adrian Crivii. Bineînţeles, se referă la goana după terenuri agricole, care a început să fie tot mai vizibilă din 2009 încoace. Astfel încât, astăzi s-a ajuns în situaţia în care între 7 și 10% din suprafaţa agricolă a României să fie deja înstrăinată. Rabobank este „vedeta”, însă multe alte companii mai mari sau mai mici din străinătate cum­pără tot mai multe terenuri agricole. De exemplu, fondurile de investiţii germane Agrarius și Germanagrar, sau grupul italian Generali.
 
4 motive pentru care terenurile agricole romanesti sunt la mare cautare
 
 
 _ preţul mic, comparativ cu media europeană;
_ calitatea bună a terenurilor, care se pretează atât pentru cultiva­rea cerealelor, cât și pentru alte culturi;
_ lipsa de finanţare pentru desfășurarea diverselor activităţi agri­cole (însămânţat, erbicidat etc.);
_ fărâmiţarea excesivă a proprietăţii terenurilor agricole (permite achiziţia unor suprafeţe mari „pe bucăţi”, la preţuri mici).
 
Campionii Europei
 
În felul acesta, ţara noastră a ajuns, în sfârșit, fruntașă într-un domeniu, dacă este să facem comparaţia cu ceea ce se întâmplă în celelalte ţări ale Uniunii Europene. Adică europenii nu vând nici pe departe atât de mult teren agricol cât deja s-a vândut aici. Nerezidenţii din Cehia au cumpărat circa 4% din terenurile agricole ale aces­tei ţări, iar pe locul trei în topul ţărilor europene care și-au înstrăinat mari suprafeţe de teren este Ucraina, cu 3%, un stat care nici măcar nu este membru al Uniunii Europene.
 
Dacă ducem compa­raţia la nivel global, România este pe locul zece în lume la acest capitol. Topul este dominat de ţările africane (Liberia și-a vândut circa 65%, iar Sierra Leone peste 15%), conform unui studiu realizat anul trecut de Grain, o organizaţie internaţională care apără interesele micilor fermieri. Lăsând la o parte o comparaţie a României cu exoticele state vest-africane – ca o paranteză, nici măcar nu suntem departe de procentul înregistrat în Sierra Leone -, avântul pe care l-a luat vânzarea ter­enurilor agricole în ultimii doi-trei ani este un real pericol în opinia omului de afaceri Mihai Anghel, care rulează anual circa 120 milioane de euro din afaceri agricole. El are în administrare circa 25.000 de hectare în sudul ţării și este unul dintre cei mai importanţi traderi de cereale din această zonă.
 
„Am rămas fără celelalte obiective industriale, acum rămânem și fără pământ”, spune Mihai Anghel. Ca să-și protejeze businessul – cea mai mare parte dintre cele 25.000 de hectare pe care le cultivă anual este luată în concesiune de la mii de proprietari mai mici – Mihai Anghel a fost nevoit să-și regândească strategia de business pentru următorii ani. El intenţiona să-și mărească suprafaţa cultivată la 40.000 de hectare, pe termen mediu, însă a renunţat la acest proiect și a început și el să cumpere terenuri, din surse proprii, sau cu credite bancare. Ca să exemplificăm, la sfârșitul anului trecut a contractat un credit de 2,5 milioane de euro, exact pentru achiziţia de terenuri agricole.
 
Cifrele Ministerului Agriculturii
 
Din nordul ţării situaţia nu pare atât de gravă, chiar dacă presa locală scrie periodic articole despre „investitorii străini” care caută terenuri agricole. Adrian Porumboiu vorbește despre milioanele de hectare nelucrate, care, împreună cu cele lucrate „cu calul și căruţa”, ar putea hrăni încă două-trei Românii. Recensământul General Agricol, realizat în 2010 de Ministerul Agriculturii și dat publicităţii anul trecut, arată că există circa 2,2 milioane de hectare necultivate.
 
 Reprezentanţii Ministerului Agriculturii fac însă un mic articifiu, din moment ce mai toţi agricultorii mari din România susţin că la noi s-ar mai putea cultiva încă aproape 5 milioane de hectare: pe lângă cele 2,2 milioane de hectare despre care Minis­terul Agriculturii admite că au rămas necultivate în anul agricol 2010-2011, mai sunt încă 4,67 milioane de hectare trecute în studiu drept grădini familiale, sau pășuni și fâneţe. Atunci când spunea că în România s-ar putea cultiva milioane de hectare în plus, Adrian Porumboiu avea în vedere și unele dintre aceste suprafeţe de teren.
 
Pe de altă parte însă, cifrele din Recen­sământul General Agricol din 2010 arată gradul extrem de mare de fărâmiţare a proprietăţii terenurilor arabile: 4,7 milioane de hectare au fost lucrate în anul agricol 2010-2011 de către 7 milioane de persoa­ne, în cadrul exploataţiilor agricole fără personalitate juridică. În același timp, circa 3,4 milioane de hectare aflate în administrarea unor firme de profil, sau asociaţii agricole, au fost lucrate de puţin peste 85.000 de oameni. Al doilea exemplu este cel al agriculturii făcute cu utilaje proprii acestei activităţi, iar primul exemplu arată dimensiunea agri­culturii pentru autoconsum.
 
La acest capitol se mai poate adăuga și faptul că mai bine de jumătate (56% con­form datelor din Recensământul General Agricol) din explo­ataţiile agricole nu au per­sonalitate juridică, iar asta înseamnă că absolut toate ac­tivităţile aflate sub umbrela acestor 56 de procente sunt nefiscalizate. O estimare a Minis­terului Finanţelor plasează, astfel, evaziunea fiscală din agricultura românească undeva la 2,5 miliarde de euro anual.
 
Ce urmează
 
„Preţurile terenurilor agricole românești tind să ajungă la nivel european”, spune Adrian Crivii, direc­torul general al companiei de consultanţă și evaluare Darian. El a mai adăugat că nu ar fi deloc surprins dacă, peste 5-10 ani, un hectar de teren agricol se va vinde cu 6-7-8 sau chiar 10.000 de euro, în contextul în care, la nivel global, se vorbește tot mai mult despre majorarea consumului de produse agricole, fie pentru biocombustibili, fie pentru creșterea animalelor și, nu în ultimul rând, pentru hrănirea a peste 7 mili­arde de oameni.
 
Un angajat al unui important trader internaţional de cereale, prezent cu afaceri în România, spune, sub rezerva anonimatului, că în zona tradingului planurile sunt trasate pentru următorii zece ani. „Știm exact cât vom cumpăra, și asta pentru că știm exact cât avem de exportat din România în următorii ani”, spune acesta. Targetul traderilor este tot mai mare de la un an la altul. Iar asta se corelează cu nevoia de a reintroduce în producţie, bineînţeles intensivă, atât terenurile lucra­te azi pentru subzistenţă, cât și pe cele lăsate pârloagă în ultimii ani. Și cea mai simplă cale este vânzarea pe bucăţi, mici sau mai mari, a României.
 
 UE vs. România
În Danemarca, cea mai scumpă ţară europeană, un hectar de teren agricol poate fi și de zece ori mai scump decât în România.
Țara
Preț (euro/hectar)
Danemarca
16.000-20.000
Olanda
13.000 – 16.000
Franța
11.000 – 13.000
Spania
8.000 – 12.000
Polonia
6.000 – 7.000
Ungaria
5.000 – 7.000
Romania
1.500 – 2.500
 
 
Top proprietari străini de terenuri agricole
 
Compania
Suprafaţa (ha)
Naționalitatea proprietarilor
Agro Chirnogi
26.000
Libanezi
Prio Foods
25.000
Portughezi
Rabo Farm
15.000
Olandezi
DN Agrar
11.000
Olandezi
Ingleby
10.000
Danezi
 
 ÎN EUROPA PROBLEMA NU EXISTĂ
Țările occidentale au găsit de mult soluții pentru ca terenurile agricole să nu fie vândute către străini. În Germania există o instituție subordonată guvernului care are drept de preemțiune pentru achiziția de tere­nuri folosite în agricultură. La fel se întâmplă în cele mai multe state occidentale, într-o formă sau alta. De exemplu, în Olanda funcționează o bancă de stat care cumpără aproape orice teren agricol care este de vân­zare, apoi îl concesionează către fermieri.
 
În schimb, Polonia, care vine din fostul bloc comu­nist, nu face diferența între nerezidenții care cum­pără teren agricol pe persoană fizică, sau prin inter­mediul firmelor. Guvernul polonez a negociat, încă dinaintea aderării la Uniunea Europeană, ca până în 2016 străinii care vor să cumpere teren să poată face achiziția numai după aprobarea Ministerului de Interne. Iar respectivul minister este extrem de atent când aprobă vânzarea unui teren agricol. Mai mult decât atât, chiar și rezidenții polonezi au limi­tări cantitative pentru achiziția terenurilor agricole. Autoritatea pentru Terenurile Statului de la Varșovia își poate folosi oricând dreptul de preempțiune pen­tru a împiedica achizițiile de peste 500 de hectare de teren agricol.
 
 OBSERVAŢIILE DIN 2007
 
Analiștii de la Rabobank au observat încă din 2007 potenţialul agriculturii românești. La nici o lună de la intrarea României în Uniunea Europeană, Rabobank publica pe site-ul propriu câteva elemente dintr‑un studiu al departamentului de cercetare în alimentaţie și agribusiness din cadrul Rabobank Group:
 
_ România și Bulgaria au potenţial major în câteva sectoare ale alimentaţiei și agriculturii;
_ sunt previzibile creșterea producţiei la cereale, seminţe pentru uleiuri și alte culturi, de exemplu fructe și legume;
_ intrarea României și Bulgariei în UE va avea un impact mare în piaţa europeană a cerealelor și a semin­ţelor oleaginoase;
_ ambele ţări vor exporta surplusul de cereale și semniţe pentru uleiuri, iar acest surplus ar putea aco­peri toate nevoile de import alte celorlalte state membre ale UE.
 
Marii agricultori ai României
 
 
 
Culiță Tărâță   
Braila   
65.000 hectare
Adrian Porumboiu
Vaslui
50.000 hectare
Mihai Anghel
Craiova
25.000 hectare
Ștefan Poenaru
Fetești
17.000 hectare
 
 
Câmpia de Vest
italieni, spanioli, americani, danezi      
1.750-2.000 euro/ha
Bărăgan
libanezi, olandezi
2.000-2.300 euro/ha
Muntenia
libanezi, portughezi, olandezi, danezi
2.000-2.500 euro/ha
Dobrogea
portughezi
2.000-2.200 euro/ha
Oltenia
italieni, olandezi
1.500-2.000 euro/ha
Moldova
italieni, austrieci, germani, olandezi, suedezi
1.600-2.300 euro/ha
Transilvania
olandezi, italieni
1.800-2.000 euro/ha
 
 LA CINCI ANI DISTANŢĂ
Rabobank este astăzi unul dintre principalii investitori străini în terenuri pentru agricultură din România. Diverse subsidiare ale grupului olandez au achiziţionat circa 15.000 de hectare de teren agricol în ultimii doi ani, ascultând recomandările analiștilor băncii făcute în urmă cu cinci ani. Astfel, Rabobank este în 2012 un jucător important pe piaţa românească.
 
_ Rabo Farm – fond de investiţii cu active de 315 milioane de euro, parte a Rabobank Group–deţine 8 ferme agricole în România;
_ fondul a investit circa 20 milioane de euro în achiziţia de terenuri agricole românești;
_ olandezii mizează pe un randament al investiţiei situat între 6 și 8 procente anual;
_ Rabo Farm va achiziţiona în continuare terenuri agricole în România în următorii 10 ani.



Descarca aici Recensamantul General Agricol 



Suprafata agricola utilizata, pe judete, in anul agricol 2009-2010

/