Inteleg ca reprezentantii actualei puteri nu mai au curaj sa dea ochii cu romanii. S-a terminat cu baile de multime, cu strangerile de maini, cu felicitarile, cu „sa traiti bine!”. Nici presedintele, nici premierul, nici ministrii nu se mai pot plimba linistiti printre oameni, asteptand felicitari.

Contactul direct al puterii cu oamenii a disparut complet, iar tot ceea ce mai pot spera sa primeasca guvernantii de la romani, atunci cand ajung, poate intamplator, fata in fata, sunt huiduieli sau reprosuri. Nici nu avea cum sa fie altfel, data fiind scaderea nivelului de trai din ultimii doi-trei ani si degradarea continua a situatiei sociale.

Dar ca sa ajungi, ca reprezentant al guvernarii, atat de sensibil la protestele oamenilor incat sa pregatesti lunetisti pentru orice miting pare prea mult. Sa fii atat de speriat incat sa aduci jandarmi care sa ameninte cu amenzi pentru afisarea unui banner este prea exagerat.

Cand puterea ajunge atat de sensibila la orice manifestatie anti-guvernamentala, la care s-au adunat 200 de oameni, ceva nu e in regula. Nu conteaza ca manifestatia are loc intr-un oras-simbol al miscarii populare cum e Timisoara. Si nu conteaza ce scandeaza acei oameni acolo. Cat te deranjeaza asa de tare un protest atat de mic, nu poti sa nu-ti pui niste semne de intrebare.

Daca s-ar aduna 10.000 de oameni, ai aduce toata politia la fata locului? Dar daca ar protesta 100.000 de persoane, ai scoate armata pe strazi? Dar la un milion de protestatari, ai declara stare de necesitate sau ai fugi cu elicopterul?