Sezonul revolutiilor arabe a con­tinuat la sfarsitul saptamanii trecute, in timp ce restul lumii, catolici si ortodocsi, sarbatoreau Invierea. In Siria, autoritatile au recurs la forta pentru dispersarea demonstratiilor anti­gu­verna­mentale. In urma cu cateva zile, in Libia, bombardata de mai bine de o luna de aliatii occidentali, Opozitia isi creeaza un stat propriu si ii executa pe adversari. In Egipt, noua conducere devine tot mai intelegatoare fata de islamisti. In Nigeria, violentele au izbucnit dupa victoria in alegerile prezidentiale a fostului sef al statului, Goodluck Jona­than, un crestin originar din Sud.

Rezultatul scrutinului este contestat de generalul Muhammadu Buhari, un musulman din Nord, fost sef al juntei militare, care a intrunit 31% din sufragii fata de 57% ale rivalului sau. In Yemen, presedintele Ali Abdallah Saleh a acceptat sambata planul Consiliului de cooperare al Golfului, ce prevede pleca­rea lui in termen de 30 de zile de la sem­narea unui acord, in schimbul imu­­nitatii judiciare pentru el si fiii lui. Gestul nu i-a convins insa pe mani­festantii care nu au incredere in aceste promisiuni. Ieri, fortele fidele prese­dintelui au deschis focul asupra protes­tatarilor, facand zeci de raniti.

Demonstratii antiguvernamentale s-au desfasurat, in acest weekend, in Algeria, Irak, Iordania, Maroc si Oman. In acest context, expertii compara lumea araba cu „un butoi de pulbere” gata oricand sa explodeze. Ei cred ca epi-demia miscarilor contestatare va dura cel putin pana la sfarsitul anului si va conduce la o schimbare radicala a lumii arabe. Ramane de vazut in ce directie.

Petrolul, in mijlocul jocurilor din zona


Africa de Nord si Orientul Mijlociu au constituit intotdeauna principala sursa de aprovizionare a economiei mondiale cu petrol si gaze naturale. De la deteriorarea situatiei din zona, aurul negru a continuat, cu mici pauze, sa creasca, amenintand sa repete scenariul din 2008, cand  barilul a atins valoarea inedita de 147,5 $. O perspectiva frecvent evocata de analisti in ultimele zile, indiferent daca revoltele vor cuprinde sau nu Arabia Saudita, principalul exportator de titei din OPEC. Ieri, petrolul marca Brent a mai recuperat putin din pierderile suferite dupa ce a urcat, la 8 aprilie, la 126,84 $/baril, iar titeiul american atingea, in aceeasi zi, 113,46 $/baril.

La Bursa IntercontinentalExchange din Londra aurul negru a progresat cu 35 de centi fata de ultima cotatie de joi, pana la 124,34 $/baril. La New York Mercantile Exchange (Nymex), barilul WTI a avansat cu 39 de centi, pana la 112,67 $. „Violentele din Siria si Yemen au fost marcate de o intensitate neobisnuita la sfarsitul saptamanii trecute, ceea ce a intarit temerile pietei legate de iminente perturbari in aprovizionarea marilor consumatori de hidrocarburi”, a explicat Ong Yi Llung, analist la Phillip Futures, din Singapore. Involuntar revine in minte avertis­mentul lansat recent de Banca Mondiala si Fondul Monetar Interna­tional, potrivit carora prelungirea starii de incer­titudine din lumea araba, dublata de neputinta lumii occidentale de a gasi solutii general valabile pentru calmarea lucrurilor, pune in pericol insasi redre­sarea mondiala.


Scenarii privind evolutia situatiei din Siria


In majoritate, specialistii afirma ca miza razboiului din Libia o reprezinta petrolul si uriasele rezerve de titei ale acestei tari, care furniza pietelor straine, cu precadere celor europene, aproape trei sferturi din productia sa totala, de 1,58 milioane de barili. S-au redus, de ase­me­nea, livrarile de titei din Nigeria. Care este insa miza jocului in Siria, care ieri a decis inchiderea granitelor sale cu Iordania si unde presedintele Bachar al Assad, care a guvernat in cadrul unei stari de urgenta in vigoare din 1963, a anulat aceasta ma­sura? Desigur, liderul sirian poate proceda la reforme de amploare, cu modernizarea economiei de tip socialist si angajarea unor schimbari politice de anvergura. Problema este ca, desfiintand un aparat bazat pe represiune si impunand un stat de drept in locul celui actual, corupt, el risca sa piarda puterea, deschizand posi­bilitatea de ascensiune pentru gruparile islamiste sau nationaliste. Or, schimbarea de regim se va repercuta asupra lumii arabe si a Iranului. Siria, inca in razboi tehnic cu Israelul, are frontiere comune cu Liban, Turcia, Irak si Iordania. Cu toate acestea, Israelul ar putea regreta o eventuala inlaturare a lui Assad. In pofida faptului ca acesta a con­tribuit la inar­marea miscarii Hezbollah in Liban si a acordat gazduire gruparilor palestiniene radicale precum Hamas si Jihadul islamic, el a mentinut calmul la frontiera cu Israel dupa razboiul din 1973. SUA, ocupate in Afganistan, Irak si Libia, au declarat ca nu ar dori o destabilizare a guvernului sirian, desi, potrivit unor surse diplomatice citate de ,,Washington Post”, exilatii sirieni si alti disidenti beneficiaza de fonduri ame­ricane incepand din 2006.