Lipsa de cultura financiara si a educatiei muncii la taranimea votanta se intorc acum impotriva pre­sedintelui nostru care, furios, o cearta in fata ca­merelor doar, doar s-o asigura sau o munci mai mult ca sa nu mai greveze asu­pra bugetului ta­risoarei aflate acum in criza eco­no­mi­ca. Hei, dar ce bune erau aceste lipsuri ale votantului, care acum il trage de maneca, in timpul campaniei elec­to­rale: mana cereasca, nu alta - cu o galeata portocalie, 50 de lei, o cinzeaca iti asigurai lejer sprijinul acestuia pen­tru inca un nou mandat. Lipsa de „incultura” e cons­tanta si nu se manifesta doar in timpul campaniei elec­torale.

Trecand peste adevarurile care i-au scos ne­diplomatia presedintelui la vedere taman la baile de multime, lipsurile de la talpa tarii il dor acum si pe el. Talpa tarii, manelizata, ghiftuita cu posirci la bodega satului, personaj de filme horror cand ajunge acasa si pune mana pe topor, repede saritoare sa insface orice ajutor social oferit de statul marinimos in vre­mu­rile lui de glorie si repede feritoare de munca de orice fel ar fi, nu vrea sa-si piarda „privilegiile” - un cu­vant atat de drag guvernaciunii - si are tupeul sa-i traga la raspundere in virtutea democratiei taman pe cei care le-au manipulat „lipsurile” in campania electorala.

Normal ca de-un miracol economic la sate m-as bucura si eu ca orisicine: sa vad pe prispa un taran care-si suna brokerul de asigurari pentru a-si incasa banii, in timp ce pe laptop citeste si „Financiarul” dupa ce s-a asigurat ca animalele sale care nu mai stau in batatura, ci undeva intr-o capacitate de pro­duc­tie impreuna cu celelalte ale tuturor satenilor, vor putea da lapte, fara niciun fel de emotii, pentru marile supermarketuri chiar si la 5 minute dupa trecerea viiturii. Unde mai puneti ca un astfel de taran nu ar fi vazut in cerinta guvernului de a majora taxele pentru a acoperi deficitele o alta mana infipta adanc in buzunar, ci, in cel mai rau caz, o dovada de soli­da­ri­ta­te solicitata temporar pana trecem parleazul.

In schimb, guvernul vrea sa fiscalizeze „lumea satelor” nu pentru a o integra cu urbanul si pentru a o ridica, ci doar pentru a-si suplini nevoia stringenta de „cash”.