Politica strutului inseamna a-ti inchipui ca poti evita un pericol, daca refuzi sa-l vezi, asa cum strutul crede ca se ascunde in intregime daca isi baga capul in nisip. Acesta este modul dupa care s-au ghidat generatii intregi de politicieni in Romania postdecembrista, fie de la guvernare, fie din Opozitie. In ultimii ani insa, metoda a fost ridicata la rang de regula in toate institutiile publice. Iar la guvern cu siguranta ca este punctul numarul 1 in regulamentul de functionare. Pot exemplifica cu zeci de situatii, una dintre acestea fiind criza economico-financiara negata cu vehe­menta luni intregi, pana cand a devenit atat de vizibila incat putea fi observata, dar mai ales simtita de oricine. Cu atatea exemple in jur de gunoi ascuns sub pres de frica soacrei oricine s-ar fi gandit ca strutul nu are cum sa inspire pe cineva, mai ales din mediul privat sau din acele institutii cu specialisti aflati pe primele locuri in topul increderii populatiei. Si totusi nu-i asa. Lipsa de transparenta si respectul pentru partenerul de afaceri sau clientul de rand a devenit un lux, pe care bag seama ca nu si-l mai permit decat foarte putini in tara asta. Si pentru ca politica strutului nu este printre preferatele noastre, voi explica in cele ce urmeaza cum am ajuns la aceasta concluzie. Cand Grecia a inceput sa dea in clocot sub presiunea proble­me­lor economico-financiare, pentru ca suntem un ziar de bussiness, am decis sa organizam o dezbatere in care sa vorbim despre soliditatea afacerilor grecesti din Romania. Si, in special, despre sistemul bancar, stiind cat de sensibila este aceasta zona si cat de sceptici sunt romanii cu banii in banci dupa ani de falimente pe banda. Am vrut doar ca oficialii acestor institutii, dar si cei ai bancii centrale sa explice cum stau lucrurile, sa ofere acele informatii  astep­tate de saptamani bune de cand Grecia este sub presiune. A participa la dezbatere nu presupunea nicio obligatie financiara, asta ca sa fim exacti. Dupa zile de insistente, raspunsurile primite ne-au lasat fara grai. Banca Centrala are o problema de... ”timing”... adica toti sunt prin vacante, ban­cile cu capital elen au alte preocupari, iar unele compa­nii cu capital grecesc abia daca-si mai vad capul de pro­iecte. Consternarea a fost cu atat mai mare cu cat nu puti­ne au fost situatiile in care presa a fost acuzata ca nu sprijina sistemul bancar si mediul de afaceri in situatii grele. Evident ca au fost si companii care au considerat ca parte­nerii lor de afaceri merita sa stie exact cum stau lucrurile. De ce BNR nu a dorit sa-si asocieze numele cu o astfel de tema sau de ce bancile grecesti nu-si intaresc pozitia cu ar­gumente si personaje din pozitii-cheie? Sunt intrebari la care deocamdata nimeni nu vrea sa raspunda. Intr-un ase­menea ritm politica strutului va deveni articol in Constitutie. Dar si cei care il aplica isi vor pierde dreptul sa-i acuze ”pe cei care-si dau cu parerea pe la televizor” fara sa aiba toate informatiile.

Deoarece chiar nu au de unde sa le ia.