De ani buni incerc sa nu mai raman samantravat atunci cand ma uit la tara in care traiesc. Si careia, chipurile, ii sunt dator pentru ca m-a facut om. Ei bine, am cateva vesti: in primul rand, om m-a facut Darwin. Apoi, exist datorita unui amar decret dat de sinistrul Ceausescu si, evident, a parintilor mei -  care, fie vorba intre noi, s-au chinuit sa ma educe trecand peste etape precum „canalul Du­nare-Marea Neagra” sau, mai nou, „taierea pensiilor cu 70%”. Nu in ultimul rand, m-am cam saturat sa ma arate cu degetul desteptii planetei. Ce vreau sa spun? Rad rusii si cu spatele de noi cand vad ca exista marea posibilitate ca scutul antiracheta al ameri­ca­nilor sa nu prezinte niciun pericol pentru ei. Si asta de­oarece il fura direct din tren hotii de fier vechi! Nu radeti, e gluma anu­lui in presa moscovita. Si acum, serios, cat de stupid trebuie sa fie mediul in care traim daca mecanicul locomotivei unui tren spe­cial isi vinde motorina, iar cei care-l pazesc se uita la televizor cand garnitura e oprita? Cui sa fac reclamatie cand vad pe ce maini pot intra copiii nostri? Ma refer la unii dascali, cam o treime sa fiu mai exact. Mi se par mai mult decat suficienti ca sa-mi nenoro­ceasca odrasla. Adica, pe romaneste, cum sa ucid un invatator, sau ce-o fi el, care-mi scrie la examenul de titularizare ca „animalul are patru picioare pentru ca altfel nu s-ar putea deplasa” si apoi ii da lectii elevului? In chinuri sau rapid? Ori pe unul care a luat nota 2 (doi) la o luna dupa ce a terminat facultatea?

Ce tara este aia in care se inaugureaza un flecustet de drum, iar dupa doua saptamani intra in reparatii? Este absolut ireal locul in care capetele de autostrada au termen de finalizare peste trei ani, iar mijlocul peste cinci. Nici macar nu mai poti vorbi normal dupa ce vezi cum se circula cu masinile noaptea, pe strazile Bucu­restiului. Pur si simplu sar scantei de sub automobilele bengoase, iar soferii de bun simt fac pe ei de frica sa nu le intre vreo roata in parbriz. Nici vorba de politie. Apropo, e normal la salariile pe care le au. De ce si-ar risca viata sa urmareasca bizonii in trafic? Pentru 1.400 de lei lunar? Va rog, nu-mi mai serviti chestia aceea cu „datoria” sau „cine i-a pus sa-si aleaga meseria”. Totusi, daca insis­tati, va rog sa purcedeti la urmatorul experiment: sa va faceti corect treaba la slujba dupa ce va ghioraie burta vreo doua saptamani. Apoi filozofati.

Stiti ce e mai rau si mai rau? Ca nimeni nu vrea sa faca nimic. Ne complacem intr-o mocirla din care nu mai vrem sa iesim oricat ne-ar muta duhoarea nasul din loc. Nu ne mai impresioneaza fap­tele bune, ne lasa reci dramele la care asistam zi de zi. Ne con­duc indivizi dubiosi, din ce in ce mai slab pregatiti, din ce in ce mai indiferenti. Academicienii s-au ascuns in buncarele lor inchipuite, adevaratii profesori spala vase in Germania, medicii capabili au luat-o de la capat aiurea, prin lume, iar militarii dedicati meseriei lor cutreiera cu legiuni straine meleaguri insipide si inodore pentru simturile unui patriot. Suntem pe drumul cel bun. Pe cel al prostiei fara intoarcere.

P.S. Imi pare rau ca tocmai cei carora le-am dedicat acest comentariu nu-l vor putea citi. De obicei, prostii sunt si analfabeti. Iar multi dintre ei ne dicteaza destinele de 21 de ani incoace.