Preşedintele Băsescu şi-a arătat în câteva rânduri satisfacţia pentru îngrijorarea stârnită de justiţie în instituţii şi în mediul privat de afaceri. Când spune “justiţie”, preşedintele se referă în primul rând la procurori şi se gândeşte la dragul de DNA.

După Băsescu Traian, frica oamenilor care conduc economia sau contribuie cel mai mult la formarea PIB, trăită şi ziua şi noaptea, ar demonstra fără echivoc independenţa justiţiei. Adică, nu se mai blochează dosare sau nu se mai încep cercetări împotriva oamenilor cu statut social şi economic pentru că banul sau poziţia nu-i mai influenţează pe procurori. Aşa vede dl. Băsescu Traian relaţia între cetăţeni şi stat: bazată pe frica indusă de un corp de elită de anchetatori care nu au mamă nu au tată şi atacă la baionetă corupţia de sus pănă jos. Un fel de dictatură, nu a proletariatului, ci a procurorilor.

Ce s-a întâmplat în aceste zile la inspectoratul de Stat în Construcţii arată cât de fals este raţionamentul preşedintelui Băsescu. În primul rând dosarul “Trofeul Calităţii” a fost pornit din raţiuni politice împotriva unui adversar politic, căutând finanţarea ilegală a unei campanii electorale- deci o activitate politică.

Ce a devenit DNA în acest caz? O instituţie de represiune politică. S-a căutat în ani de cercetări să se demonstreze fraudarea, păgubirea statului (a ISC). Dar, fără o eroare de expertiză contabilă, anunţată instanţei (ÎCSS), încă din ianuarie 2012, nu s-a relevat paguba. Deci retragerea din poziţia de parte civilă a ISC în proces a devenit firească. De ce noul director a transmis Înaltei Curţi noua poziţie? Pentru că eroarea trebuia anunţată instanţei; şi a făcut-o cu o zi înainte de proces.

Au năvălit procurorii DNA în ISC după anunţul de retragere din proces. Să caute ce? Expertiza contabilă cu pagubă zero, poziţiile directorilor din ISC care din 2008 declarau în scris că nu au înregistrat pagube, raportul Curţii de Conturi care certifică lipsa pagubelor? DNA a dorit să-i bage în sperieţi pe alţi directori, pe alţi oameni de afaceri care să tragă învăţăminte- cu DNA nu te pui, trebuie să-i cânţi în strună.

Iată mesajul dezastruos pe care îl transmite despre justiţia românească această mizerabilă înscenare juridică.