31 de transportoare noi, Piranha, de productie elvetiana.

Implicarea Armatei Romane in misiuni alaturi de fortele NATO, in special in Irak si Afganistan, a scos la iveala o serie de deficiente ale batranelor TAB-uri romanesti, proiectate in anii ’70 pentru a apara granitele tarii. Conducerea ministerului a trebuit sa gaseasca o explicatie pentru militarii morti si raniti in teatrele de operatiuni, iar cea mai la indemana a fost dotarea. „Transportoarele, asa cum le avem noi, TAB 77 si TABC 79, au fost gandite pentru un alt tip de operatiuni, ele nu sunt perfect adaptate la misiunile de patrulare executate in Afganistan si in Irak. De aceea, am comandat transportoare noi. Pana la sfarsitul anului acesta, inceputul anului 2009, toti romanii care vor patrula o vor face cu transportoare noi”, declara recent ministrul Apararii, Teodor Melescanu, la un post TV. Declaratia se baza pe faptul ca, la inceputul lunii septembrie, elvetienii au livrat primele 10 transportoare. De atunci insa, lucrurile s-au mai schimbat, in sensul ca au inceput sa apara surprize.

Piranha vor fi tunate cu un blindaj suplimentar

Atunci cand au facut receptia transportoarelor, specialistii de la Ministerul Apararii au realizat ca principala problema cu care se confrunta militarii romani din teatrele de operatiuni in cazul TAB-urilor romanesti nu era nici pe departe rezolvata. Concret, ei au constatat ca blindajul podelei de la Piranha rezista pana la 6 kg de explozibil fata de patru cat rezista TAB-urile noastre. Avand in vedere ca incarcaturile artizanale de explozibil, folosite de insurgentii din Afganistan si Irak sunt considerabil mai mari, Piranha nu ofera protectia necesara ceruta in misiunile de patrulare. Ca atare, solutia gasita a fost captusirea transportorului pe laterale si pe dedesubt cu placi ceramice din kevlar (material folosit si la castile de protectie si vestele antiglont), operatiune care mai costa cate 100.000 de euro pentru fiecare vehicul. Numai ca folosirea kevlarului aduce o noua problema: transportorul nu mai pluteste. Ca sa iasa din noua dilema, conducerea ministerului a propus o noua solutie: sa tuneze cu kevlar doar o parte din transportoare urmand ca in cazul in care masinile de lupta trebuie sa fie folosite in alte zone unde au nevoie sa pluteasca sa fie utilizate cele nemodificate. Mai trebuie precizat ca, potrivit standardelor NATO, transportoarele se clasifica in cinci categorii, pornind de la zero. TAB-urile romanesti sunt cotate la categoria 1, in timp ce Piranha este de categoria a doua.

Deficientele constatate de conducerea Armatei la noul transportor au modificat decizia de a cumpara toate cele 700 de unitati de la elvetieni.

Varianta autohtona

Atitudinea este una normala, daca ne gandim ca o unitate din industria romana de aparare, Uzina Mecanica Moreni, fabrica o masina de lupta modernizata, SAUR, comparabila cu Piranha. De altfel, faptul ca licitatia in urma careia a fost ales transportorul elvetian a fost facuta cu foarte putin timp inainte de omologarea SAUR ridica mari semne de intrebare. Prototipul transportorului care a fost realizat la Automecanica Moreni a fost prezentat de catre Compania Nationala Romarm cu putin timp inaintea organizarii licitatiei din 2006. „Nu am stiut de licitatia din 2006 decat cu foarte putin timp inainte. Practic, am aflat pe ultima suta de metri. In aceste conditii, am participat la etapa de precalificare, dar nu am putut depasi aceasta faza, intrucat transportorul nostru nu era omologat”, a declarat Ion Manu, directorul general al companiei Automecanica Moreni.

Standarde NATO

Masina de lupta indeplineste toate criteriile de performanta cerute de standardele NATO. In aceste conditii, este cel putin ciudat faptul ca in caietul de sarcini a aparut conditia obligatorie ca vehiculul propus sa se afle in dotarea a cel putin doua armate NATO sau din tari europene, ceea ce elimina din start transportorul romanesc.

„Este adevarat ca vechile transportoare blindate au o protectie neadecvata pentru tipul de razboi care se poarta acum. Dar SAUR a fost proiectat sa respecte standardele NATO. Blindajul a fost imbunatatit astfel incat sa reziste la orice tip de glont si unei incarcaturi de trinitrotoluen de pana la sase kilograme.

In plus, daca s-ar fi achizitionat produse romanesti, pretul total al contractului ar fi scazut cu aproape un milion de euro”, mai spune Ion Manu. Daca lucrurile s-au derulat cu destul de multa viteza in 2006, a trebuit sa mai treaca doi ani pana sa vina primul lot de 10 Piranha. Calendarul a fost stabilit de catre compania elvetiana Mowag. Potrivit acestei programari, urmatoarele masini vor fi livrate in loturi de cate sapte, in octombrie 2008, octombrie 2009, respectiv octombrie 2010. Interesant este ca si din acest punct de vedere Automecanica Moreni ar fi prezentat mai multe avantaje in sensul ca masinile de lupta ar fi ajuns mult mai repede la soldatii nostri care participa la misiuni in afara granitelor tarii. „Noi avem capacitatea de a construi 50 de vehicule 8X8 asa cum este SAUR. Asta in conditiile in care lucram cu 360 de oameni”, ne-a mai precizat directorul uzinei de la Moreni.

Transportoare cu probleme

Primele sase masini de lupta elvetiene au ajuns deja in Irak, dar patru dintre ele nu pot fi folosite din cauza problemelor la sistemul de ochire. Marele avantaj
al Piranha fata de TAB este ca sistemul de ochire nu mai presupune un loc de tragere mobil in interiorul masinii. Tragatorul ocheste cu ajutorul unei camere video amplasate pe turela, pe care o misca prin intermediul unui joystick, cam ca la jocurile pe calculator. In TAB-ul romanesc, tragatorul trebuia sa iasa din autovehicul pentru a putea cerceta zona si pentru a trage, dar era expus tirurilor inamice. La transportul masinilor de lupta, tocmai saltul tehnologic inregistrat la Piranha a jucat feste militarilor. Ecranele la patru transportoare s-au fisurat, asa ca sistemele de ochire nu mai pot fi folosite. Potrivit contractului, in astfel de situatii partea elvetiana trebuie sa inlocuiasca piesele stricate fara o cheltuiala suplimentara, dar asta dureaza. O alta deficienta constatata in timpul probelor a fost ca, dupa ce atinge cadenta de 100 de gloante pe minut, teava mitralierei se incinge, desi in specificatiile tehnice era trecut ca poate trage pana la 400 de cartuse pe minut. Toate aceste probleme s-ar putea datora, potrivit unor specialisti in domeniu, faptului ca modelul de Piranha livrat Armatei Romane nu a mai fost livrat in aceasta configuratie niciunui alt partener, fiind, practic, un prototip.