Miscarea sindicala postrevo­lu­tio­nara din Romania va pierde in­treg patri­moniul pe baza caruia s-au cons­tituit marile averi ale sindicatelor in ulti­mii 20 de ani, asta dupa ce recentele greve au demonstrat ca li­de­rii munci­to­rimii si-au pierdut total legi­ti­mitatea. „Pa­tronii” sindi­cali s-au hranit 20 de ani din valorificarea activelor UGSR, care aveau o valoare greu de estimat, dar pe care cresterea imo­bi­liara a ridicat-o la pes­te un miliard de euro.

Potrivit avo­ca­tilor, acordarea per­sonalitatii juridice Uniunii Generale a Sin­dicatelor din Romania (UGSR)   in­seam­­na trecerea patrimoniului in pro­pri­etatea organizatiei, ceea ce va duce insa la un lung sir de pro­cese privind adminis­tra­rea patri­moniului, care vor avea si co­notatii penale, mai ales pentru ca liderii ma­rilor confederatii au vandut patrimo­niul UGSR desi nu era in proprietatea lor. Sindicatele vor renunta greu la dreptul de administrare, deoarece acesta este prin­cipala sur­sa de finan­tare. Acum marile confederatii sunt in situatia deli­cata de a nu mai avea nici repre­zen­tativitate, nici mem­bri, nici patrimoniu. Astfel ca vor fi nevoite sa traga obloanele. „Finan­cia­­rul” va prezinta in trei epi­soa­de cum au pra­dat marile „sindicate libere” patri­mo­niul constituit in peste 100 de ani, cum au fost reduse la tacere sindicatele-pa­tron din ziua de azi prin contracte cu sta­tul si mai ales cum s-au capatuit liderii de sindicat si familiile lor cu functii publice, firme si averi nejustificate.


Revolutia sindicatelor libere


Sfarsitul erei sindicatelor libere incepe cu lupta castigata in instanta de UGSR, care a primit decizia de „acordare a personalitatii juridice UGSR si a dispus inregistrarea UGSR in Registrul Special al Tribunalului Bucuresti” la data de 12 aprilie 2010 prin hotararea Curtii de Apel Bucuresti, in dosarul 27318/3/2009 (241/2010) inregistrat in data de 09.02.2010. Asta presupune ca tot patri­moniul sindi­catelor libere va reveni UGSR. Problema este ca de-a lungul tim­pu­lui bunurile s-au evaporat prin dife­rite metode ilegale, mai ales ca niciodata sindicatele libere nu au detinut in pro­prietate patrimoniul UGSR. In ce consta patrimoniul? In sute de imobile, care prin exploatarea si vanzarea lor au adus in buzunarele marilor confederatii sute de milioane de euro. Miscarea sindicala de pana in 1989 insemna peste 7,5 mili­oane de romani care cotizau luna de luna pentru sporirea averii detinute de UGSR.

Sindicatul „comunist” avea in conturi 4,7 miliarde de lei, la BNR si Bancorex. La cursul dolarului de atunci inseamna nici mai mult nici mai putin decat 313 milioane de dolari. La bani se adauga un patrimoniu impresionant: 51 de case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament, 34 de se­dii, 291 de apartamente si 19 garsoniere, 37 de garaje cu 89 de boxe, 344 de baze sportive si opt unitati anexe. Banii au fost „retrasi” din conturi, locuintele s-au „van­dut”, bazele sportive si garajele au fost „retrocedate”, iar multe dintre hote­lurile din statiuni au ajuns la „patroni”.

Zi de trista amintire


Pentru UGSR ziua de 25 decembrie 1990 este una de trista amintire, pentru ca la aceasta data, in sedinta de cons­tituire a Comitetului National de Con­ducere, a fost  desfiintat Consiliul central al UGSR si in locul lui a aparut un nou or­ganism de conducere. Pe asta se bazea­za de fapt renasterea UGSR-ului, pentru ca desfiintarea unui organ de conducere nu este echivalenta cu desfiintarea organ­i­­zatiei UGSR. „Pentru a intelege mai bine pe ce se bazeaza acest principiu trebuie comparat cu faptul ca nu are nimic de-a face destituirea unui primar al unui oras cu consiliul local si cu orasul.

Le-am ex­pli­cat judecato­ri­lor pen­tru a inte­le­ge ade­varul acestui patri­mo­niu ca pana acum cativa ani venea la mine ba Mos Gerila, ba Mos Nic­o­lae, ba Mos Craciun, dar primeam aceleasi cado­uri, pentru ca indife­rent de denumirea lui cadourile si sem­nificatia nu s-au schimbat niciodata. Aceasta este substanta lucrurilor care stau la baza acestui patrimoniu la care au contribuit sindicalistii timp de peste 100 de ani. Nu au facut Hossu si Bratianu nimic”, arata liderii UGSR.  De mai bine de 17 ani, confederatiile sindicale tipa ce­rand sa fie repuse in drepturi si sa pri­measca nu doar in administrare, ci si in proprietate patrimoniul UGSR. Ramane insa o intrebare: daca aceste organizatii recunosc ca nu au drepturi asupra aces­tor bunuri, cum se face ca multe dintre imobile au facut obiectul unor contracte de vanzare-cumparare?!

Dosarele „X” de la Ex-terne


Filmul ce urmareste parcursul patri­moniului UGSR pare desprins dintr-o poveste science-fiction in care disparitia fondurilor si activelor s-a facut cu largul concurs al politicienilor, marii magicieni ai miscarilor sindicale postrevolutionare din Romania. „Sindicatele de azi nu au nicio ideologie, poate doar politica. In mod normal, sindicatele sunt nascute pe prin­cipiul solidaritatii, unitatii si demo­cratiei. Ei pe ce principiu functioneaza?”, mai arata conducatorii UGSR. Fara­mita­rea patrimoniului s-a facut pornind de la ideea ca UGSR, posesoarea de drept a acestei avutii, a fost desfiintata odata cu aparitia noilor confederatii si s-a inceput tot cu un biletel. Pe vremea cand condu­cea guvernul, Petre Roman a transmis catre UGSR o „epistola” scrisa in graba pe o coala de hartie prin care ruga con­ducerea acestui organism sa accepte ca sediul central al UGSR sa fie cedat, pen­tru ca Ministerul de Externe nu avea o locatie corespunzatoare. In schimbul aces­tei cladiri din Aleea Modrogan UGSR putea cere orice alt imo­bil. A fost prima instrainare care s-a facut dintr-un patrimoniu care, potrivit le­gilor in vigoare, este indivizibil si ne­transmi­si­bil. Dar aceasta scrisoare pe care Roman, in calitatea sa de sef de gu­vern, o tri­mi­tea catre UGSR are impor­tanta si din alt punct de vedere. Ori solici­tarea unui premier, chiar si neo­ficiala, arata tocmai faptul ca Executivul de atunci recu­nostea existenta acestei organizatii. In aceste conditii apare totusi o intrebare: cum s-a putut ca banii din conturile UGSR sa fie impartiti intre noile confederatii sindicale? Cum de imobilele detinute de UGSR au intrat acum in administrarea altor organizatii sindi­cale daca UGSR nu a fost des­fiintata?

Tranzactii penale


Exista dovezi clare care arata ca s-au facut tranzactii cu aceste cladiri. Un caz este cel in care CNSLR Fratia, repre­zentata de presedintele Pavel Todoran, a vandut catre S.C. Fracom S.R.L. un imo­bil din bd. Elisabeta, colt cu str. Anghel Saligny, Sectorul 5. Cladirea respectiva are o suprafata de 3.231,49 metri patrati. In contractul de vanzare-cumparare se spune: „Imobilul a fost dobandit de catre CNSLR Fratia astfel: prin Decretul nr. 327/18.11.1948, imobilul din Bucu­resti… a trecut din proprietatea statului in proprietatea fostei Confederatii Gene­rale a Muncii (…) Imobilul a fost admi­nistrat si intretinut din 1948 si pana in 1990 de catre CGM si UGSR, deci de miscarea sindicala”. Pretul de vanzare a fost de 500 de milioane de lei.

Lasand la o parte faptul ca o confederatie sindicala a vandut un bun care nu-i apartinea de drept, apare o alta problema. Daca patri­moniul sindical nu poate fi instrainat, fiind netransmisibil, cum s-a putut face aceasta tranzactie? Trebuie aduse insa lamuriri si in legatura cu aceasta socie­tate, Fracom S.R.L., care apare in cali­tate de cumparator. Este de fapt o firma suta la suta a CNSLR Fratia, prin care presedintele de atunci al acestei orga­ni­zatii, Pavel Todoran, a incheiat in 1995 o afacere cu Daewoo Electronics. Fra­com a primit peste un milion de tele­vizoare color, firma angajandu-se sa le vanda in rate. Marfa respectiva a fost gar­an­tata cu proprietatile imobiliare ale confe­deratiei, estimate la 20 de milioane de dolari. Cum televizoarele nu s-au vandut in totalitate, CNSLR Fratia, prin Fra­com, a ramas datoare la Daewoo cu 3 milioane de dolari. Bineinteles, nimeni nu a fost gasit vinovat pentru aceasta „afacere ratata”.


Nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase


Patrimoniul UGSR este administrat  acum de patru confederatii sin­dicale - CNSLR Fratia, CNS Cartel Alfa, BNS si CSDR. Intrebate cat din patrimoniul UGSR se mai afla in admi­nis­trarea lor, doar trei dintre orga­nizatiile sindicale au dat un raspuns. CNSLR Fratia nu a dorit sa comenteze, iar celelalte trei spun ca niciodata nu au avut nimic din patri­mo­niul UGSR. „Blocul Natio­nal Sindical nu detine in pro­prietate bunuri aparti­nand fostului UGSR sau altor entitati sin­di­cale. Alaturi de alte trei confederatii sindicale repre­zen­tative la nivel natio­nal, Blocul Natio­nal Sindical este asociat in S.C. Sind Romania S.R.L., societate ce admi­nis­treaza o parte din patrimoniul sindical. De asemenea, cele patru confe­deratii sin­dicale sunt membre ale Asociatiei Natio­nale a Caselor de Cultura ale Sin­dicatelor din Romania, orga­ni­zatie fara scop pa­tri­monial care admi­nistreaza o parte din casele de cultura ale sindicatelor din Romania”. „Va facem cunoscut ca CSDR nu a preluat nimic din patrimoniul UGSR. Casele de cultura ale sindicatelor sunt constituite in Asociatia Nationala a Caselor de Cultura a Sindicatelor din Romania (ANCCSR). Casele de odihna si trata­ment sunt constituite in societatea SIND Romania. Pentru detalii va rugam sa va adresati acestor institutii. CSDR nu detine niciun bun (mobil sau imobil) care a apartinut UGSR”. „In posesia niciunei confederatii sindicale nu exista nicio casa de cultura a sindi­catelor. In mod abuziv, pe fondul necu­noas­terii sau incertitudinii s-au facut cate­va inta­bulari: ex. Targu-Mures. In mare, toate casele sunt in ANCCSR (Aso­ciatia Nationala a Caselor de Cultura a Sindicatelor din Romania). Deci la noi, CNS Cartel Alfa, nu avem nicio casa de cultura. Toate casele de odihna si trata­ment sunt cuprinse in S.C. SIND Romania S.R.L. Baze sportive nu avem niciuna la nivel de confederatie, unele s-au reven­di­cat de catre sindicatele din baza. Apar­ta­men­tele sau garajele, conform legii si mai ales deciziilor judecatoresti, am fost ne­voiti sa le vindem chiriasilor. Potrivit unei decizii a Consiliului General s-a acceptat sa se vanda numai persoanelor care au activat cel putin 20 de ani in activitatea sindicala, cu drept de preem­ptiune daca noul proprietar dorea sa vanda”.

Nici nu puteau sa aiba mare lucru. Abia in 1997 s-a dat in adminis­trarea fiecarei confederatii cate ceva din patrimoniu. De fapt, din ce a mai ramas.

Algoritmul impartirii era urmatorul: 37% CNSLR Fratia, 28% CNS Cartel Alfa, 17,5% BNS si 17,5% CSDR. Aceste procente se regasesc si in actionariatul SIND Ro­mania, mostenitoarea bazelor turis­tice. „Patroni” sunt aici cele patru con­fe­de­ratii sindicale, in proportiile de mai sus.

Promotiile „sindicatelor libere” cu patrimoniul UGSR


Un exemplu in acest sens este Casa de Cultura Pascani care, potrivit unui acord semnat in 18.07.1997 de catre CNSLR Fratia, CNS Cartel Alfa, BNS si CSDR, a fost vanduta Consiliului Local al municipiului Pascani cu suma de 6,5 miliarde de lei vechi. Banii rezultati din aceasta tranzactie au fost depusi intr-un cont bancar deschis de CNSLR Fratia. Trebuie specificat ca, initial, organizatia condusa acum de Marius Petcu a incer­cat sa faca aceasta vanzare „sarind” peste celelalte confederatii. Iata ce ne-a mai declarat Bogdan Hossu: „Nu doar Casa de Cultura din Pascani a fost vand­u­ta. A fost vanduta si una din Bistrita si una din Covasna - Harghita. Vanzarile s-au facut prin hotarari guvernamentale date pe vremea PSD, iar de bani a bene­ficiat CNSLR Fratia. O casa de cultura a fost vanduta cu pretul de… 500.000 de lei. Noi am contestat decizia in instanta si la un an s-a facut reevaluarea. Au ajuns la concluzia ca valora 34 de miliarde de lei!” Un alt scandal in care CNSLR Fratia a fost amestecata este cel legat de mostenirea Negropontes. Un imobil din Calea Floreasca nr. 182,  detinut in pe­rioada comunista de UGSR, a fost pre­luat dupa 1990 de Fratia. Organi­zatia sin­dicala si-a permis sa inchirieze cladi­rea fara a avea acest drept. Mai mult, suma pentru care S.C. Palas Hotel S.R.L. Bucuresti a obtinut dreptul de folosinta a unei parti din acest imobil este de doar 6.000 de dolari. Va ganditi poate ca oamenii din CNSLR Fratia nu se prea pricep la afaceri si, din cauza asta, nu au stiut sa profite de afacere. Nepricepere sau nu, coincidenta sau nu, unul dintre actionarii S.C. Palas Hotel S.R.L. este Ovidiu Tender, per­sonaj cu legaturi destul de stranse cu aceasta orga­nizatie sindicala. Acelasi Ovidiu Tender a facut o alta „intelegere” buna pentru el si pagu­boasa pentru sindicate cumparand, cu doar 800 de dolari, o firma de turism, Sindagrement S.R.L., infiintata de CNSLR Fratia. Lista nu se opreste aici.

In anul 2002, CNSLR Fratia a semnat un alt contract cel pu­tin dezavantajos. A dat spre inchiriere firmei S.C. Flora Intercom Bucuresti Strandul Floreasca pentru doar 2.500 de dolari lunar. Astfel, societatea apar­tinand lui Danut Ababei si Dumitru Aba­bei a putut beneficia de restaurant, birouri, parcare, depozite etc. pentru doar cativa „arginti”.

Dezastrul de pe vremea lui Todoran


Pavel Todoran, succesorul lui Miron Mitrea la sefia CNSLR Fratia, si-a legat numele de multe dintre „tepele” care au saracit bugetul acestei organizatii.

Intr-o plan­gere facuta de S.C. Daewoo Elec­tronics Romania S.R.L. la Tribunalul Bucu­resti, sectia comerciala, se aduc acu­zatii grave la adresa unor nume im­portante din miscarea sindicala. Printre ele se detaseaza Pavel Todoran, Minica Boaja si Liviu Luca. Pentru lamuriri va prezentam fragmente din plangere: „In urma expertizei contabile efectuate in cauza, s-au constatat o serie de abateri fla­grante de la legea contabilitatii (…) care au concurat la producerea pagubei, in suma de 3.134.785 USD”. In aceeasi plangere se vorbeste despre modul in care S.C. Fracom S.R.L., societate detinuta suta la suta de CNSLR Fratia a ajuns actionara la Banca Unirea. Cu ajutorul unor sume provenite din conturile Fracom s-au cumparat actiuni la Banca Unirea SA pe numele unor angajati. Sumele platite sunt urmatoarele: 830.000.000 de lei ac­tiuni cumparate pe nume­le Staicu Auro­ra; 850.900.000 de lei actiuni pe numele Kono­­vits Stefan; 890.940.000 de  lei  ac­tiuni pe nu­mele Dumitru Ro­xa­na; 860.910.000 de lei actiuni pe numele Todasca Venera; 770.820.000 de lei acti­uni pe numele Suteu Viorel si 900.950.000 de lei actiuni pe numele Ba­ben­co Victor. Dupa acest episod actiunile au fost transferate fara plata catre aso­ciatul unic al Fracom si anume… CNSLR Fratia. Neregulile nu sunt doar la varf. La nivel judetean, de exemplu, fede­ratiile sindi­cale au mers tot dupa prin­cipiul instrai­na­rii bunu­rilor recu­perate de la fostele uniuni jude­tene.

In Constanta, sindicatele au de recuperat peste 20 de baze sportive si cladiri. Daca in cazul bazelor sportive lucrurile sunt destul de incurcate, in situatia imo­bilelor zarurile au cam fost aruncate. Clu­bul Portul, de exemplu, construit de do­cheri in 1938, a fost dat in admi­nistrare Federatiei Nationale a Sin­dicatelor Portuare. Cla­direa a fost scoasa insa la vanzare, liderii sindicali moti­vand ca recurg la acest gest deoarece nu au bani pentru intretinerea imobilului. In ceea ce priveste terenurile care ar fi tre­buit sa fie in administrarea fede­ra­tiilor sindicale, cele mai multe dintre ele s-au vandut odata cu privatizarea socie­ta­tilor pe langa care erau.