Proaspat venit intr-o multinationala de prim-rang, un angajat a avut o discutie de-a dreptul uluitoare cu directorul general, care vizita birourile dupa program. Intrebat pe sleau ce cauta acolo la ora cand ar trebui sa fie acasa, angajatul a raspuns ca „mai are cate ceva de facut, mici probleme de rezolvat pentru care nu a avut timp in cele opt ore de program”. Reactia sefului nu a fost nici pe departe cea asteptata: „Bravo, tine-o tot asa!”.

Dimpotriva. Acesta a invocat doua scenarii: 1) nu-ti folosesti cum trebuie timpul de lucru, ceea ce denota ca nu esti eficient, ordonat si, in consecinta, nu stim de ce te-am angajat; 2) ai prea mult de lucru, ceea ce nu e bine, pentru ca nu vei face munca de calitate. In acest caz, trebuie sa mai angajam. Oricare ar fi varianta aleasa, a spus directorul general -american detasat pe plaiuri mioritice, avem o problema pe care trebuie sa o rezolvam. Pentru ca fiecare ora in plus petrecuta la birou inseamna costuri pentru companie. Nu neaparat ore suplimentare, ci cheltuieli cu energia electrica, internet etc.

Mi-am amintit de aceasta intamplare ieri, cand l-am auzit pe ministrul de Interne, Dan Nica, vorbind cu atata convingere de solutia gasita pentru politisti.

Pentru a ramane cu salariile intacte, acestora li se vor da zile libere in schimbul orelor suplimentare, iar cei detasati in alte localitati se vor intoarce acasa, pentru ca statul sa scape de plata chiriei. Oricat m-am straduit, nu am inteles rationamentul ministrului de Interne. Sa le luam pe rand. De ce fac politistii ore suplimentare? Pana ieri am crezut ca, fiind mai putini decat necesarul, muncesc peste program. Si pentru asta trebuie sa fie platiti. Aflu insa ca nici vorba de asa ceva, ca angajatorul, in cazul de fata Ministerul de Interne, se poate lipsi de acest fel de activitate si ca va curge cu libere. Apoi, m-am gandit ca un politist este detasat intr-o alta localitate pentru ca este nevoie de el acolo, nu pentru ca simte nevoia de schimbare. Aflu insa ca prezenta unui om al legii intr-o anumita zona costa, lucru normal, de altfel, si ca mai bine ne lipsim de activitatea acestuia decat sa cheltuim bani. Nu ma erijez in avocatul politistilor. Pe multi dintre ei nici macar nu-i plac. Unii sunt corupti, avizi dupa castiguri grase si nemeritate si deseori prieteni la catarama cu infractorii. Au fost multe situatii in care m-am simtit in pericol, desi omul legii era foarte aproape de mine.  Dar toate acestea nu schimba cu nimic faptul ca avem nevoie de politisti, ca a le da timp liber in loc de bani este o decizie care ne afecteaza pe noi toti. Dar mai ales ca aceasta decizie suna similar cu a le spune infractorilor: drumul e liber, la treaba cu voi. Ceea ce se intampla in aceste vremuri in Romania este de domeniul stiintifico-fantasticului. Nu avem bani pentru Sanatate, Justitie, Invatamant, Politie, Armata etc. De fapt, nu mai avem bani pentru niciun domeniu care poate asigura o stare de normalitate. Tot din lipsa de bani, unii politisti au tras masinile pe dreapta si ii cauta pe infractori in pas alergator. „Nu ma deranjeaza foarte mult acest lucru, o sa-i prindem intr-o zi”, explica un agent in direct la TV. Cu siguranta ca-i vor prinde. Atunci cand hotii  vor fi prea batrani ca sa mai alerge.

Si cand guvernantii nostri vor intelege ca solutia cea mai simpla nu e intotdeauna si cea mai eficienta.