Probabil că nu există antreprenor care să nu se fi gândit cum să facă să plătească cât mai puţine taxe şi impozite către stat. Aşa au apărut, la începutul anilor ’90, primele firme care operau sub umbrela unor offshore-uri, iar pe măsură ce statul a început să reglementeze activităţile şi să-şi ia partea leului, au început şi oamenii de afaceri să caute metode de a scăpa măcar de unele obligaţii financiare. Ne referim la metodele legale, bineînţeles. Între timp, şi statul a decis să mai dea câte o gură de oxigen unor domenii sau tipuri de companii. Astfel, au apărut afacerile fără taxe şi impozite.

„Marele tun” s-a dat demult, în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, şi a purtat denumirea generică „zonele defavorizate”. Aproape toată România rurală a fost considerată zonă defavorizată, iar acordarea unor facilităţi precum scutirea de la plata impozitului pe profit pentru perioade de 3-5 ani a făcut ca multe afaceri româneşti să fie construite în sate. Producătorul de lactate Albalact sau cel de preparate din carne Elit Cugir sunt doar două exemple de companii care au beneficiat de facilităţi ca scutirea de la plata taxelor vamale şi TVA, restituirea taxelor vamale pentru materiile prime sau scutirea de la plata impozitului pe profit, pe durata de existenţă a zonei defavorizate. De asemenea, fraţii Micula şi-au constuit imperiul European Drinks tot într-o zonă defavorizată, în judeţul Bihor, şi nimeni nu poate fi acuzat de vreo ilegalitate, atâta timp cât facilităţile au fost acordate de stat.

Astăzi nu mai există aceste zone defavorizate - doar un organism guvernamental urmăreşte îndeplinirea condiţiilor în baza cărora respectivele firme au beneficiat de anumite facilităţi. „Legislaţia valabilă în acest moment în România nu include prevederi conform cărora anumite domenii de activitate beneficiază de facilităţi fiscale, cu excepţia angajaţilor societăţilor ce activează în sectorul IT”, susţine Lidia Duţu, Tax Manager în cadrul Deloitte România. Nu există domenii, doar mici „portiţe”. De la studenţi sau debutanţi în afaceri la antreprenori cu rulaje de milioane de euro, sunt şi astăzi destule modalităţi prin care un business poate scăpa de unele obligaţii financiare către stat.

Business studenţesc
Studenţii pot să-şi facă firmă fără să cheltuiască mare lucru. Cu doar 200 de lei (capitalul social minim al unui SRL) tinerii care sunt înscrişi la cursuri universitare şi care încă nu au împlinit 30 de ani pot să intre în afaceri, bineînţeles dacă au şi o idee. Ei sunt scutiţi de toate taxele pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, tarifele pentru operaţiunile efectuate de Biroul Unic din cadrul oficiilor Registrului Comerţului, precum şi tarifele pentru serviciile de asistenţă prestate de aceleaşi oficii. Mai mult, studenţii sunt scutiţi şi de plata taxelor pentru obţinerea de la administraţia publică locală a autorizaţiei de desfăşurare a unor activităţi economice.

Alte scutiri de care beneficiază această categorie de antreprenori se referă la taxele pentru publicarea în Monitorul Oficial al României a încheierii de înmatriculare pronunţate de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerţului.

Dacă nu ar beneficia de aceste scutiri, studenţii ar trebui să plătească minimum 800 de lei  de la înfiinţarea firmei până la obţinerea autorizaţiei de funcţionare şi demararea activităţii. Legiuitorul nu prevede mai departe alte facilităţi, aşa că poate din acest motiv nici nu au fost foarte mulţi studenţi care să intre în afaceri din februarie 2011, când a intrat în vigoare legea care prevede aceste scutiri.

Avantajele debutanţilor

Există însă o portiţă mai generoasă pentru studenţii cu spirit antreprenorial, şi nu numai pentru ei: înfiinţarea unui SRL-D, adică a unei societăţi comerciale debutante.

Pot aplica persoane fizice cu vârsta de maximum 35 de ani care nu au mai fost acţionari sau deţinători de părţi sociale la alte companii. Cel mai important beneficiu - finanţare nerambursabilă, nu scutiri de taxe. Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri acordă o alocaţie financiară nerambursabilă de cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro, din valoarea proiectului aferent planului de afaceri. „Statul finanţează pe jumătate afacerile pe care le consideră viabile, dar care nu presupun investiţii mai mari de 20.000 de euro”, afirmă Irina Tabaras, directorul Compartimentului Juridic din cadrul Reinvent Consulting, una dintre cele mai mari companii locale care se ocupă cu înfiinţări de firme şi consultanţă comercială. Aceste alocaţii nerambursabile se acordă în limita sumelor aprobate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. Deci sumele sunt limitate, iar principiul după care funcţionează este „primul venit, primul servit”. De reţinut că Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri nu va finanţa orbeşte fiecare proiect, ci planurile de afaceri propuse de aplicanţi sunt atent studiate de o comisie din cadrul Agenţiei. În plus, tinerii întreprinzători trebuie să facă dovada că deţin resursele necesare pentru cofinanţare - şi aceasta este o condiţie obligatorie de acordare a fondurilor nerambursabile. Iar facilităţile nu se opresc aici. Un SRL-D este scutit de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 salariaţi, angajaţi pe perioadă nedeterminată. Această perioadă constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, însă scutirea nu se acordă pentru veniturile salariale care depăşesc cuantumul câştigului salarial mediu brut pe economie din anul anterior. La fel ca în cazul studenţilor, aceste SRL-uri sunt scutite de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la oficiile Registrului Comerţului pentru înregistrarea microîntreprinderii.

 

Câtă libertate există în zonele libere?

Încă din 1992 au fost create „zonele libere”, acele perimetre aflate de regulă în proximitatea unor porturi maritime sau fluviale (dar nu obligatoriu, criteriul principal fiind fluxul mare de mărfuri), zone în care un business se poate dezvolta altfel decât în restul ţării. În prezent, în România există şapte zone libere care au activitate: Constanţa-Sud, Basarabi, Giurgiu, Brăila, Galaţi, Sulina şi Curtici.

În zonele libere pot fi desfăşurate mai multe tipuri de activităţi. „Pe zona de producţie şi comerţ, vorbim despre manipularea, depozitarea, asamblarea, fabricarea, testarea, licitarea, vânzarea, cumpărarea sau dezmembrarea mărfurilor”, susţine Iuliana Barbu, director economic în cadrul Reinvent Consulting.

Tot în zonele libere se pot organiza expoziţii, se pot închiria sau concesiona clădiri, spații de depozitare şi alte spaţii destinate construirii de obiective economice.

„Mai putem vorbi despre prestări de servicii, cum ar fi, de exemplu, transporturile şi expediţiile interne şi internaţionale, dar şi despre operaţiuni bursiere şi financiar-bancare”, adaugă Iuliana Barbu.

Pentru zonele libere sunt prevăzute 12 facilităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Este însă important de ştiut că toate aceste facilităţi se pierd atunci când mărfurile care au tranzitat zonele libere intră pe teritoriul naţional. Mai exact, aceste mărfuri şi servicii sunt în zonele libere într-un fel de „no man’s land”, însă când sunt introduse în circuitul comercial se aplică pentru acestea toate taxele, accizele şi impozitele prevăzute de legislaţia pe teritoriul căreia sunt introduse.

Citeste si Cum scapă programatorii de impozit

 Tineri şi şomeri

Firmele care angajează şomeri cu vârsta mai mică de 25 ani sau persoane de peste 55 ani nu plătesc pentru aceştia, pentru o perioadă de un an, contribuţii de asigurări sociale, dacă persoane astfel angajate vor fi menţinute încă un an după expirarea facilităţii.

Este vorba despre contribuţiile la bugetele de sănătate, pensii şi şomaj. Angajatul va achita contribuţiile aferente, facilitatea fiind valabilă doar pentru angajator.

„Facilitatea va fi aplicată pentru toţi întreprinzătorii care angajează aceste persoane pe termen de un an, cu condiţia menţinerii ca angajat pe încă un an suplimentar de către firmă”, a declarat premierul Victor Ponta, iniţiatorul acestei legi. Facilitatea poate fi o gură de oxigen pentru angajatori, pentru că, însumate, contribuţiile la asigurările sociale sunt destul de mari, apropiindu-se de 30% din salariu. Iar pentru companiile în care plata salariilor reprezintă principala cheltuială lunară, o astfel de reducere nu poate fi decât benefică.

Unităţile protejate

Printr-o lege din 2003, s-a introdus conceptul de „firme protejate” - conform Registrului Comerţului, în România funcţionează astăzi 410 astfel de firme. Acestea trebuie să angajeze cel puţin 30% din personal din rândurile persoanelor cu handicap. Firmele protejate primesc facilităţi ca deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziționării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap, dar şi a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de acasă la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi a produselor finite la şi de la domiciliul persoanei care a fost angajată pentru muncă la domiciliu. În plus, aceste unităţi pot deconta din bugetul asigurărilor pentru şomaj cheltuielile specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap. Ca scutiri la plata taxelor, firmele protejate beneficiază gratuit de servicii de autorizare la înființare şi de reautorizare. Aceste firme beneficiază şi de scutire de plată a impozitului pe profit, însă cu condiţia ca cel puţin 75% din fondul astfel obţinut să fie reinvestit. Legea nu  menţionează însă un număr minim de angajaţi, ci doar un procent. Astfel, o entitate economică cu trei angajaţi poate fi autorizată ca unitate protejată, dacă unul dintre lucrători e persoană cu handicap.

Mai există unele situaţii în care activităţi lucrative şi generatoare de profit nu sunt impozitate - cele desfăşurate în cadrul cultelor religioase, de exemplu - însă este ceva mai greu să înfiinţezi o nouă religie doar ca să nu plăteşti taxe către stat. Dar nu imposibil.

„Ca şi concluzie, sunt facilităţi fiscale pe care societăţile din România pot alege să le implementeze, însă recomandarea noastră este de a verifica cu atenţie condiţiile stipulate în legislaţie pentru fiecare dintre acestea”, conchide Lidia Duţu de la Deloitte. Pentru că, în cazul în care aceste condiţii nu sunt respectate, pot să apară consecinţe fiscale ulterioare care să anuleze beneficiul obţinut iniţial. Adică beneficiarul scutirilor trebuie să dea banii de care a fost scutit înapoi.

 Citeste si Cine ESTE SCUTIT de plata impozitului pe profit

PE CE NU SE PLĂTEŞTE TVA

- Importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare a sănătăţii, de apărare a ţării sau a siguranţei naţionale, artistic, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitectură.

- Importul de bunuri finanţate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, organisme internaţionale şi/sau organizaţii nonprofit din străinătate şi din ţară.

- Contribuabilii a căror cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de 200.000 lei (plafon de scutire), dar aceştia pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.

 

…ŞI ALTELE

Mai există şi alte facilităţi fiscale ce pot fi implementate de către societăţile comerciale româneşti, însă acestea se aplică doar pentru anumite activități expres stipulate în legislație.

ACTIVITĂŢI DE CERCETARE

Societăţile pot beneficia de o deducere suplimentară la calculul profitului impozabil în proporţie de 20% pentru cheltuielile eligibile aferente activităţilor de cercetare-dezvoltare. Pentru a putea beneficia de această deducere suplimentară, activităţile de cercetare- dezvoltare trebuie să conducă la obţinerea de rezultate valorificabile în folos propriu de către contribuabil.

 

AMORTIZARE ACCELERATĂ

Din punct de vedere fiscal, societăţile pot opta pentru aplicarea unui regim de amortizare accelerată pentru echipamentele tehnologice folosite în activitatea curentă în scopul  obţinerii de venituri impozabile. Această metodă poate aduce beneficii societăţii prin reducerea profitului impozabil aferent perioadei în care respectivul echipament este pus în funcţiune, în condiţiile legii.

PARCURI INDUSTRIALE

Societăţile nu datorează impozit pe clădiri pentru construcţiile şi clădirile aflate într-un parc industrial, ştiinţific şi tehnologic. De asemenea, terenul din interiorul parcurilor industriale este scutit de impozitul pe teren. La nivelul României există aproximativ 50 de astfel de parcuri industriale.

CU DUZINA E MAI IEFTIN

1.Pe perioada cât se află în zona liberă, mărfurile depozitate nu sunt supuse obligativităţii declarării unui regim vamal. 2. Introducerea mărfurilor în zona liberă, indiferent de provenienţa lor, nu necesită depunerea garanţiei vamale. 3. Exceptarea de la plata taxelor vamale şi a impozitelor în cazul mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri provenite din străinătate sau destinate altor ţări, care se introduc sau se scot din zona liberă. 4. Staţionarea mărfurilor în zona liberă nu este limitată în timp. 5. Posibilitatea stocării mărfurilor în zona liberă şi vânzării acestora în afara regimului de zonă liberă în cantităţile care convin mai mult operatorului. 6. Operaţiunile financiare se fac în valută liber convertibilă; 7. Posibilitatea schimbării originii mărfurilor; 8. Persoanele fizice sau juridice străine au posibilitatea transferării capitalului şi profitului în străinatate la lichidarea sau restrângerea activităţii desfăşurate în zona liberă. 9. Scutirea de taxe vamale, cu îndeplinirea formalităţilor de export, a materialelor şi accesoriilor româneşti care intră în zonele libere şi sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri. 10. Scutirea de taxe vamale a bunurilor româneşti utilizate pentru construcţii, reparaţii şi întreţinerea de obiective în teritoriul zonelor libere. 11. Scutirea de taxe vamale în cazul tranzitării bunurilor dintr-o zonă liberă în alta. 12. Societatea comercială care operează în zona liberă poate fi înregistrată oriunde, în România, sau în altă ţară.