Ştefan Vuza, Serviciile Comerciale Române: CEI 6 ANI DE UE AU SCHIMBAT CATEGORIC ÎN BINE ROMÂNIA



CE AVEAM ȘI CE NU MAI AVEM
Întrebat ce a pierdut România odată cu aderarea, răspunsul lui Ştefan Vuza a venit prompt. „Nimic.” Nici măcar facilităţile fiscale pe care statul putea să le acorde companiilor aflate în dificultate, înainte de 2007. Şi asta pentru că facilităţile sunt o politică perdantă, în opinia omului de afaceri. „Într-o economie de piaţă, trebuie să laşi mediul de afaceri să fie competitiv, nu să dai ajutoare de stat”, consideră Vuza.

CE NU AVEAM ȘI AM PRIMIT
Cei şase ani de UE au schimbat categoric în bine România, în opinia omului de afaceri. El spune că pentru a ne da seama de acest lucru nu trebuie decât să ne întoarcem privirea către state care nu sunt membre ale Uniunii, precum ţările fostei Iugoslavii sau Republica Moldova. Şi asta pentru că România a fost nevoită să copieze regulile jocului din UE, astfel că tot mediul de afaceri s-a schimbat, în bine.
„În afara UE, aş fi depins prea mult de factorul politic. Acum există o curte superioară de magistratură, mediul juridic este mai bun pentru noi, jucătorii, când suntem în cadrul unei uniuni”, adaugă omul de afaceri. Pe de altă parte, un mare plus al celor şase ani de UE pentru România îl reprezintă, în opinia lui Vuza, fondurile europene. „După aderare, rezultă că avem două bugete, cel de stat, şi cel de la Bruxelles, de unde însă ni se întorc banii, pe care îi folosim noi, contribuabilii. Prefer să primesc bani de la Bruxelles, din al doilea buget, de unde redistribuirea se face pe proiecte, cui cere. Pe când înainte de UE, toţi banii erau daţi la Bucureşti, nu veneau înapoi, iar statul nu făcea decât să arunce câteva subvenţii”, explică Ştefan Vuza.

CE AR FI TREBUIT SĂ PRIMIM ȘI NU NI S-A DAT
UE reprezintă mai întâi o uniune economică şi apoi una politică. „Este ca şi cum mergi la o petrecere, dacă îţi place muzica intri, dacă nu, te duci la următorul local. Aşa şi cu intrarea în UE, unde aderi de bunăvoie, nu ca să primeşti ceva în schimb”, adaugă omul de afaceri. El a completat că aşteptarea de a primi ceva în schimb este o gândire care aparţine bugetarilor şi nu mediului de afaceri, unde companiile se află într-o competiţie egală.

Sorin Minea, Angst: AM PRIMIT MAI PUŢIN DECÂT PUTEAM OBŢINE



CE AVEAM ŞI NU MAI AVEM
Tot ce aveam înainte de aderare avem şi acum. Înainte de 2007, nu avem ceva în minus sau în plus, iar dacă acum, după şase ani de UE, nu avem tot ce ar trebui să avem, ca membri UE, este din cauza proastei gestionari interne. Mai mult, spune Minea, dacă criza mondială ne-ar fi prins în afara Uniunii Europene, „am fi fost morţi” din punct de vedere economic. Iar dacă luăm în calcul şi un scenariu cu an secetos, atunci preţurile alimentelor ar fi sărit în aer, iar corupţia le-ar fi urmat traseul. „Acum există o supraveghere din partea UE. Se mai fură, dar nu ca înainte de aderare. Fără lărgirea pieţei pentru materia primă şi ieşirea producătorilor naţionali pe piaţa externă, am fi fost morţi”, adaugă Sorin Minea. Dar supravegherea UE din ultimii şase ani pare că nu este de-ajuns, iar producătorii trebuie să facă faţă unor probleme locale precum evaziunea fiscală, piaţa negră, care creşte de la an la an, majorarea importurilor şi a TVA-ului, probleme care nu aparţin Comunităţii Europene. „Legislaţia europeană este foarte clară. România este cea care trebuie să-şi rezolve problemele”, punctează preşedintele Romalimenta.

CE NU AVEAM ŞI AM PRIMIT
Cei şase ani de când România este membră a UE au adus industrei alimentare mai multe avantaje. Printre acestea se numără existenţa unei pieţe de desfacere mai mari, o stabilitate a preţului materiilor prime, care la noi se situau peste cele din UE, precum şi posibilitatea ca producătorii să le importe fără taxe vamale, din alte state europene. Pe de altă parte, înainte de aderare, producătorii români plăteau facturi mai mici la curentul electric, de exemplu. Referindu-se la absorbţia fondurilor europene, Minea susţine că, dacă în prezent „avem ceva în minus”, acest lucru se întâmplă din cauza proastei gestionări pe plan naţional. Aici, legislaţia europeană este interpretată prost, iar ca urmare, absorbţia banilor UE este redusă.

CE AR FI TREBUIT SĂ PRIMIM ŞI NU NI S-A DAT
România a primit exact ceea ce a negociat, este de părere preşedintele Romalimenta. „Negociatorii noştri au fost departe de a fi geniali, dacă ne uităm la ce au obţinut. Nu am ştiut să negociem intrarea noastră în UE, şi nu ştim nici acum. Preaderarea a fost semnată în fugă, nu am ştiut să ne impunem punctul de vedere şi nu am fost credibili. Rezultatul este că am primit mai puţin decât puteam primi”, afirmă Minea.


Dragoş Anastasiu, Eurolines: TOTUL DEPINDE DE NOI


CE AVEAM ŞI NU MAI AVEM
Serviciile de turism şi de transport nu au avut nimic de pierdut după 2007. Aderarea a adus doar beneficii, dar acestea au fost diminuate sau chiar anihilate de criza economică, astfel că transportatorii nu au apucat să se bucure prea mult de efectele intrării României în Uniunea Europeană.

CE NU AVEAM ŞI AM PRIMIT
În ceea ce priveşte transportul de călători de linie, după aderare, acesta a cunoscut o creştere semnificativă a traficului de pasageri, datorată creşterii flexibilităţii pe piaţa europeană a muncii. Creşterea adusă de aderare a fost una de scurtă durată, respectiv în anii 2007-2008, urmată de o scădere cu 25% în 2009, o nouă scădere de 10 15% în 2010 şi o stagnare în anii anteriori. În ceea ce priveşte schimbarea businessului de turism după aderare, acest sector nu a fost influenţat în niciun fel, nici în ceea ce priveşte „incoming-ul, nici outgoing-ul”, susţine Anastasiu.

CE AR FI TREBUIT SĂ PRIMIM ŞI NU NI S-A DAT
CEO-ul Eurolines România nu a aşteptat şi nici nu aşteaptă nimic de la UE, azi, la şase ani după aderare. El consideră că cel mai mult contează ceea ce face fiecare în parte cu afacerea sa. „Aşa, că am aderat şi de mâine o să ne meargă mai bine, este o copilărie. Totul depinde de ceea ce faci”, adaugă omul de afaceri.

Mihai Anghel, Domeniile Coroanei Segarcea: FACILITĂŢI MAI PUŢINE



CE AVEAM ŞI NU MAI AVEM
Industria vinului de dinainte de aderare funcţiona pe o piaţă lipsită de concurenţa statelor membre, astfel că, după 2007, producătorii români de vin au fost nevoiţi să facă faţă unei competiţii crescute, dar fără să beneficieze de aceleaşi facilităţi pe care le au alţi producătorii din UE. „Suntem în dezavantaj net faţă de ei. Nu avem acces la finanţarea sau la tehnologia celorlalţi producători europeni. Este ca şi cum unii ne-am bate în armuri, iar alţii cu mâinile goale”, se plânge Mihai Anghel.

CE NU AVEAM ŞI AM PRIMIT
Mihai Anghel susţine că în industria pe care o reprezintă, cei şase ani de la aderarea României la Uniunea Europeană nu au schimbat nici pe departe lucrurile în bine, aşa cum se aştepta să se întâmple după ce ţara noastră avea să devină membră UE. „Credeam că aderarea va veni cu un set de reguli bine stabilite, că vom şti şi noi că legea este lege şi că vom avea mult mai multă siguranţă în ceea ce facem. Credeam că aderarea o să însemne în primul rând o clarificare a legislaţiei interne, lucru care nu s-a întâmplat. Eu nu simt schimbarea acestor lucruri”, este de părere producătorul de vin.

CE AR FI TREBUIT SĂ PRIMIM ŞI NU NI S-A DAT
Proprietarul Segarcea susţine că industria pe care o reprezintă nu a primit nimic din tot ce ar fi trebuit să primească, după aderare. În opinia lui, problema dezavantajului net al producătorului român faţă de cel din alte state membre porneşte chiar de când România şi-a negociat aderarea, o negociere pe care producătorul de vin o vede una „dezastruoasă” şi în „interesul Uniunii Europene”.


ROMÂNII MERG PE ÎNCREDERE
Pentru români, Uniunea Europeană este un mare sac cu bani, motiv pentru care şi azi, la şase ani de la aderare, privim tot cu ochi buni intrarea ca stat membru în UE, este de părere sociologul Alfred Bulai. El spune că încrederea oamenilor în Uniune a rămas, în continuare, foarte mare. Şi asta în contextul în care românii asociază UE cu ideea de fonduri europene. Acest lucru face ca la noi să nu existe eurosceptici, spre deosebire de cetăţenii altor state, precum cei din Marea Britanie. Lipsa euroscepticismului provine şi din faptul că în societate nu există partide şi dezbateri care să critice politicile UE, sau care să vizeze atitudini pro sau contra.

Potrivit lui Alfred Bulai, românii se simt cetăţeni europeni. Şi asta fie că este vorba de cei de aici, sau de cele două-trei milioane de români care beneficiază efectiv de dreptul de a lucra într-un alt stat membru. „Intrarea în UE a fost asociată mai întâi cu un boom, o creştere economică spectaculoasă, în anul 2007, resimţită ca o creşterea substanţială a nivelului de trai, astfel că intrarea în UE s-a făcut într-un context favorabil”, povesteşte sociologul. Entuziasmul avea să continue şi în 2008, odată cu creşterea economică spectaculosă, astfel că asocierea cu UE nu a creat dezamăgire. Problemele românilor au început să apară abia din 2009-2010, dar ele nu au fost asociate niciodată cu Uniunea Europeană, ci doar cu criza economică, susţine Alfred Bulai.