Iintegrarea a insemnat un aflux mai mare de produse din Europa si o oportunitate pentru producatorii romani pentru a aborda noi piete. A reprezentat o perioadă favorabilă pentru furnizorii pregătiţi să îşi crească piaţa de desfacere, de la 20 de milioane de potenţiali clienţi, la una cu peste 500 milioane de potenţiali consumatori.

Comerţul modern a început să îşi facă apariţia în 1996, când Metro Cash&Carry a intrat în România. În anul 2006, primul retailer venit în România avea 23 de magazine şi o cifră de afaceri de 1,4 miliarde de euro. A urmat integrarea în UE, iar anul 2007 „a fost un an destinat consolidării afacerii, neavând loc deschideri de noi magazine în România, iar cifra de afaceri a Metro Cash&Carry România a atins nivelul de 1,590 miliarde euro”, declara la acel moment Francois Oliver, Director General al Metro Cash&Carry România. Au urmat francezii de la Carrefour, care în 2001 şi-au făcut intrarea printr-un magazin în cartierul Militari, unul dintre cele mai populate din Capitală. Astfel, a început istoria hipermarketurilor în România.

Cât de pregătiţi au fost producătorii
În mod concret, un beneficiu foarte important şi evident al intrării României în Uniunea Europeană l-a reprezentat extinderea substanţială a universului de magazine, atât al lanţurilor de hipermarketuri, cât şi al retailerilor de proximitate de tip discount, care au avut meritul de a fi fost primele forme de comerţ modern care au pătruns în oraşele medii şi mici, acolo unde marile suprafeţe de vânzare nu-şi găseau locul.
Criza financiară a încetinit expansiunea marilor reţele de retail modern, a frânat dezvoltarea hipermarketurilor, însă au apărut noi oportunităţi, magazinele mici, de proximitate. De ce a fost necesară apariţia lor? În primul rând, pentru că o treime din suprafaţa hipermarketurilor a devenit neproductivă, din cauza scăderii vânzărilor de bunuri de folosinţă îndelungată. Detergenţii, produsele de curăţenie, cosmeticele şi produsele de îngrijire personală n-au mai performat ca în vremurile bune, ceea ce a făcut ca randamentul pe metru pătrat să aibă un impact puternic asupra rezultatelor financiare. „Descreşterile veniturilor în termeni comparabili s-au făcut simţite în 2009 încă de la jumătatea anului, de aceea hipermarketurile au început să folosească intensiv promoţiile, pentru a readuce cumpărătorii în magazine”, explică Sorana Cristea, Managing Partner Merchandising Provider Company, companie de servicii profesionale de mercantizare.

Anul 2009, în mod special, a fost un punct important de cotitură, poate chiar de lovitură, în evoluţia retailului în plan internaţional. „Scăderea
consumului, blocarea circuitului banilor, îngreunarea accesului la finanţări şi scumpirea costului finanţării, cazurile de insolvenţă şi faliment au fost, probabil, principalele probleme cu care piaţa de retail şi FMCG s-a confruntat”, subliniază Sorana Cristea.

Plusuri şi minusuri
„Teoretic, aderarea la UE a fost un pas înainte şi a deschis multe dintre barierele existente până atunci în retail. E greu de precizat dacă a existat un impact negativ anume, mai ales că el nu poate fi cuantificat. Consider că momentul aderării a accentuat teama retailerilor români faţă de lanţurile străine”, spune Florin Frăsineanu, consultant şi Manager Brandprivat.ro.

Adaugă faptul că România este o piaţă atipică şi că nu ne putem compara cu vecinii de la sud de Dunăre, care au în prezent lanţuri locale puternice, create şi dezvoltate de cetăţeni bulgari. „Nu mă refer aici la reţele de magazine de proximitate, ci la magazine moderne, capabile să se bată de la egal la egal cu lanţurile internaţionale. În România, din păcate, acest lucru nu mai există. Micile reţele locale au închis, preferând fie să vândă, fie să închirieze spaţiile existente. Cele câteva rămase pe piaţă nu au soluţii care să contracareze lanţurile internaţionale. Ezitarea aceasta accentuată şi continuă a retailerilor români, consider că poate fi echivalată cu un impact negativ al aderării la Uniunea Europeană”, precizează Florin Frăsineanu.

Un efect puternic a fost resimţit şi asupra comerţului tradiţional românesc. „Adaptarea acestuia la piaţa concurenţială reprezentată de extinderea exponenţială a lanţurilor de magazine de proximitate de tip discounter a presupus nu numai corectarea unor deficienţe majore în materie de diversitate a produselor şi ritm de aprovizionare, ci şi schimbarea unor mentalităţi, evoluţia unor concepte şi chiar reconstrucţia unor spaţii comerciale din temelii, de la zero”, menţionează Sorana Cristea.

Rămân însă zone insuficient exploatate de marii retaileri, dar care nu depind neapărat de conducerea reţelelor de retail din România, pentru că majoritatea deciziilor, în special cele pe termen lung, se iau la nivel central şi sunt bazate pe criterii financiare, cea mai importantă fiind rentabilitatea. Spre exemplu, în Polonia, formatul de franciză Carrefour Express a fost anunţat drept un motor de dezvoltare, propunându-şi să deschidă un magazin pe zi, în timp ce în România a ajuns numai la 13 magazine, la începutul lunii decembrie. De asemenea, în 2010, suma investită de Carrefour în Polonia, pentru dezvoltarea reţelei sale de hipermarketuri a fost de peste 330 milioane de euro, un pic mai mult faţă de ceea ce a investit Carrefour în România în toţi anii săi de prezenţă.

De viitor: mărcile private şi magazinele de proximitate
În continuare, expansiunea hipermarketurilor nu va mai fi la fel de agresivă ca în anii precedenţi. „Nu mai suntem o ţară chiar atât de atractivă pentru lanţurile internaţionale, iar profitul nu se mai obţine la fel de uşor. Hipermarketuri vor fi deschise în continuare, însă ritmul va fi mult mai temperat, în funcţie de importanţa strategică pe care România o are în planurile pe termen lung ale retailerilor internaţionali”, spune Frăsineanu. Astfel, viitorul va favoriza dezvoltarea şi extinderea lanţurilor de magazine de proximitate, având în vedere că, tot conform studiilor, comportamentul de consum are un trend ascendent în ceea ce priveşte frecvenţa de vizitare a magazinelor şi descendent în ceea ce priveşte valoarea cumpărăturilor efectuate per vizită.

„Prin prisma exemplelor de succes ale discounterilor, mărcile private au premise să câştige din ce în ce mai mult teren şi asistăm, în sfârşit, la o maturizare a consumatorului român, care îşi ia răgazul să fie mult mai responsabil, mai chibzuit, dar fără să devină extremist în obiceiurile de consum. Alegerile sale au o componentă raţională puternică, excesele nu-şi mai au locul în coșul de cumpărături, iar cantităţile achiziţionate sunt chibzuite astfel încât să acopere doar strictul necesar. Expresia «great value for money» a căpătat şi mai multă consistenţă pentru el, atât din cauza limitărilor financiare, cât şi a dorinţei de a face un business bun din orice act de cumpărare”, concluzionează Sorana Cristea.

CE AVEAM ŞI NU MAI AVEM
Retailerii români au predat armele. Pentru că în momentul integrării comercianţii români nu aveau conturate strategii de contracare a concurenţei, reţelele de magazine româneşti au fost distruse în mare parte, proprietarii acestora preferând fie să vândă, fie să închirieze spaţiile în care au funcţionat.

CE NU AVEAM ŞI AM PRIMIT

Extinderea retailului modern. Numărul de hipermarketuri a crescut puternic, iar retailerii de proximitate de tip discount s-au focusat mai ales pe oraşele medii şi mici, acolo unde marile suprafeţe de vânzare nu-şi găseau locul. În plus, retailerii au preferat să aducă produsele din UE, din moment ce producătorii români mai mici se află în imposibilitatea de a oferi marilor lanţuri de retail trasabilitatea integrală a produsului livrat şi nu au capacitatea de a livra 365 de zile pe an.

CE AR FI TREBUIT SĂ PRIMIM ŞI NU NI S-A DAT

Preţuri la raft ca în UE. Taxele pentru vânzarea produselor prin intermediul reţelelor moderne de comerţ sunt cu 10-25% mai mari, în euro, decât în alte state europene.