Bogdan Opriţa a precizat ca Albulescu a fost adus de urgenţă la spital în cursul zilei de joi. Actorul avea mai multe probleme cardiace. De altfel, în urmă cu doi ani, a fost supus unei triple operaţii de bypass la inimă.

"Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare", spunea Albulescu intr-o emisiune televiziata. "Soţia mea a încetat din viaţă acum câţiva ani, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo. Poate că e tot mai prezentă pentru că mă apropii şi eu de lumea de dincolo, de lumea ei".

Actorul Mircea Albulescu s-a născut la 4 octombrie 1934 în Bucureşti şi a fost absolvent al Şcolii Medii Tehnice de Arhitectură cu diploma de conductor-arhitect (1952).

Şi-a început cariera de actor ca artist amator în echipa de teatru a Ateneului Popular ''Ana Ipătescu'', iar în 1950 a fost angajat la Teatrul Naţional ca ''artist corp ansamblu'', adică figuraţie. Doi ani mai târziu, a devenit student al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Aura Buzescu.

A absolvit Institutul în 1956, devenind, în acelaşi an, actor al Teatrului Municipal din Bucureşti, apoi al Teatrului de Comedie (1968-1974) şi al Teatrului Naţional (din 1974 până în 1997, când a ieşit la pensie).

A fost profesor universitar la Academia de Teatru şi Film (1985-2005), la catedra de Arta Actorului, secretar de stat la Ministerul Culturii, şef al Departamentului instituţii de spectacole şi aşezăminte culturale (30 dec. 1992 - 4 apr. 1994); doctor în Arte cu teza ''Teatrul Radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creaţiei''.

Actor cu un vast registru repertorial - peste 80 de roluri -, Albulescu a creat roluri de neuitat în sute de spectacole, dintre care: ''Căsuţa de la marginea oraşului'' (1957), ''A douăsprezecea noapte'' (1958), ''Moartea unui comis voiajor'' (1959), ''Comedia erorilor'' (1963), ''Victimele datoriei'' (1968), ''Danton'' (1974), ''Richard al III-lea'' (1976), ''Cavoul de familie'' (1980), ''Caligula'' (1981), ''Ifigenia'' (1981), ''Despot Vodă'' (1983), ''Jocul ielelor'' (1986), ''Cine are nevoie de teatru'' (1990), ''Cabinierul'' (1991), ''Pescăruşul'' (1993), ''De Crăciun după Revoluţie'' (1994-1995), ''Profesionistul'' (1995), ''Azilul de noapte'' (1998), ''Numele trandafirului'' (1998), ''O scrisoare pierdută'' (2000), ''Ultima oră'' (2003), ''Nebunia Regelui George'' (2004), ''Sânziana şi Pepelea'' (2006), ''Molto, gran' impressione'' (2009), ''Livada de vişini'' (2010), ''Vizita bătrânei doamne'' (2011), ''Revizorul'' (2013).

A jucat în peste 70 de filme, între care: ''Dacii'' (1967), ''Prea mic pentru un război aşa de mare'' (1970), ''Mihai Viteazul'' (1971), ''Dincolo de nisipuri'' (1974), ''Actorul şi sălbaticii'' (1975), ''Dincolo de pod'' (1976), ''Nea Mărin Miliardar'' (1979), ''Capcana mercenarilor'' (1981), ''Înghiţitorul de săbii'' (1982), ''Noi cei din linia întâi'' (1986), ''Anotimpul iubirii'' (1987), ''Dreptatea'' (1989), ''Rămânerea'' (1990), ''Cel mai iubit dintre pământeni'' (1993), ''Ultimul mesager'' (1994), ''Craii de Curtea Veche'' (1995), ''Generalul'' (2005), ''Tinereţe fără tinereţe'' (2006), ''Ana'' (2014). A fost naratorul din filmul ''O legendă vie'' (2008) şi a jucat în serialul de televiziune ''Fetele marinarului'' (2009).

În paralel cu activitatea sa de pe scenă, Mircea Albulescu a făcut, timp de 40 de ani, teatru radiofonic, interpretând peste 300 de roluri memorabile. De asemenea, a avut roluri şi în piese de teatru difuzate la Televiziunea Română. La sfârşitul anului 2009, actorul a fost protagonistul primului CD din colecţia "Mari actori români", numit "Fluture în lesă de aur", şi care conţine recitalul a 26 de texte poetice.

A fost societar de onoare al Teatrului Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti (din 2002) şi membru al Uniunii Scriitorilor, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membru al Senatului UNITER (din 2002) şi al UCIN.