In secolul al XVII-lea, marele filozof englez Thomas Hobbes, descria statul, in cartea sa Leviathan, sub forma unui monstru marin, gata oricand sa-si intinda omnipotentele tentacule pentru a ajuta comertul, finantele si industria. Dar, alte vremuri, alt raport de forte. Pentru ca astazi, societati anonime, dar prezente in toate cele patru colturi ale lumii, multinationalele cu puteri financiare nemasurate, sunt cele care definesc statele, chiar si cele mai mari.

Sunt suficiente cateva cifre pentru a confirma aceasta „inversare” de valori: la inceputul acestui an, capitalizarea Apple echivala cu bugetul Frantei sau cu PIB-ul insumat al Romaniei, Ungariei, Slovaiei, Croatiei si Lituaniei. Numai cifra de afaceri a gigantului petrolier Royal Dutch reprezinta ativitatea intregii Marii Britanii timp de doua luni si jumatate.

Pe frontul fortei de munca – un adevarat razboi al nervilor in aceste vremuri de somaj – multinationalele aliniaza adevarate armate. Cu cei peste 2,1 milioane de angajati, cel mai mare angajator privat al lumii, distribuitorul american Wal-Mart, face joc egal cu armata chineza (2,3 milioane de persoane).

Dar influenta acestor grupuri nu se masoare in cifre. Ele au tesut o panza extrem de densa si opaca de filiale si de relatii. In 2011, trei cercetatori ai Scolii politehnice federale din Zurich au publicat o lucrare „exploziva” privind participatiile la 43.000 de societati transnationale. Astfel, ei dezaluie ca numai 737 de firme controleaza 80% din total.

Iar aceste intreprinderi investesc sume fabuloase in lobby in incercarea de a impune normele lor si sisteme de reglementare. Iar cand un stat recalcitrant refuza sa aplice respectivele reguli noi, aceste companii nu ezita sa apeleze la justitie.

Cifrele lor de afaceri rivalizeaza cu PIB

• Exxon Mobil (482 miliarde de dolari) = 3,1% din PIB-ul SUA sau PIB-ul Novegiei
• Royal Dutch Shell (467 miliarde de dolari) = 19,2% din PIB-ul Marii Britanii sau PIB-ul Argentinei
• China Petroleum (419 miliarde de dolari) = 5,1% din PIB-ul Chinei sau PIB-ul Australiei
• Toyota (254 miliarde de dolari) = 4,2% din PIB-ul Japoniei sau PIB-ul Greciei
• Volkswagen (254 miliarde de dolari) = 7,6% din PIB-ul Germaniei sau PIB-ul Egiptului
• Total (240 miliarde de dolari) = 9,3% din PIB-ul Frantei sau PIB-ul Fhilipine
• Samsung (188 miliarde de dolari) = 16,3% din PIB-ul Coreei sau PIB-ul Qatarului
(Sursa cifre de afaceri: Fact set. Sursa PIB: FMI)


Patronii multinationalelor, infinit mai bine platiti decat liderii politici:

• Tim Cook (Apple): 378 milioane de dolari
• Lawrence Ellison (Oracle): 77,5 milioane de dolari
• Maurice Levy (Publicis): 25,4 milioane de dolari
• Lee Hsien Loong (Singapore): 1,7 milioane de dolari
• Barack Obama (Statele Unite): 400.000 de dolari
• Angela Merkel (Germania): 280.000 de dolari
• Francois Hollande (Franta): 200.000 de dolari
(Sursa: Fortune, Proxinvest)

Un studiu al organizatiei neguvernamentale belgiene Corporate Europe Observatory evoca aproape 450 de cazuri de arbitraj intre un stat si o intreprindere la nivel mondial in 2011, fata de numai 38 in 1996. Sunt „atacuri” permise de asa numitele clauze „investitor-stat”, inscrise in majoritatea acordurilor de liber schimb dintre state, si care autorizeaza o companie sa dea in judecata un stat, atunci cand considera ca investitia ei este amenintata de o modificare a legii.

Ce poate face puterea publica in conditiile in care ingredientele folosite la fabricarea unui iaurt, spre exemplu, parcurg mii de kilometri inainte de a ajunge la consumatori? „In industria auto, lantul este atat de amplu si de fragmentat, incat statele nu mai pot aplica politica filierei. Aceasta notiune si-a pierdut sensul”, comenteaza Dominique Guellec, responsabil al serviciilor de inovatii la OECD. Singura solutie rezida intr-o colaborare mai stransa intre state.