Suprafata Lunii este presarata cu uriase cratere, urme lasate de asteroizii are au cazut, de-a lungul timpului, pe aceasta planeta. Pana acum s-a mers pe ideea ca, la impactul cu Luna, respectivele corpuri ceresti s-ar fi dezintegrat total. Cercetatorul american Jay Melosh si colegii lui au pus la indoiala aceasta teorie, creand cateva modele computerizate ale prabusirii asteroizilor pe suprafata Lunii.

Astfel, s-a constatat ca, indiferent de viteza de deplasare a asteroizilor, fragmentele formate dupa impact nu s-au pulverizat, ci au ramas pe fundul craterelor, lasandu-si, astfel, „amprenta”. Melosh au incercat sa stabileasca numarul acestor urme, folosind ca elemente de calcul viteza de cadere a asteorizilor, adancimea si dimensiunile craterelor.

Rezultatul a depasit orice astepari: peste un sfert din craterele depistate de pe Luna pot contine bucati, mai mici sau mai mari, de asteroizi. In opinia cercetatorilor, astfel se explia de ce sondele trimise pe Luna pentru explorarea solului si identificarea unor eventuale forme de viata, au gasit particule geologice a caror prezenta acolo i-a naucit pe specialisti.