Băncile percep românilor în mod necuvenit cel puţin 600 de milioane de euro, prin impunerea în contractele de credit a unor clauze abuzive, traduse prin dobânzi majorate unilateral, comisioane suplimentare şi penalităţi foarte scumpe. Practic, avalanşa unor decizii judecătoreşti definitive, care deja au obligat instituţiile bancare să elimine aceste clauze abuzive, i-a speriat într-atât pe bancheri încât au cerut sprijinul BNR şi al Ministerului Justiţiei pentru modificarea noului Cod de Procedură Civilă. Această manieră a băncilor de a elimina inconvenientul din legislaţie în loc de a se conforma reglementărilor nu este nouă. La finele lui 2010, legea de aprobare a OUG 50 a fost amputată exact după acelaşi tipar.


Băncile fac din nou presiuni asupra conducerii BNR pentru modificarea legilor privind protecţia consumatorilor, invocând pierderi în valoare de cel puţin 600 de milioane de euro prin neîncasarea unor dobânzi majorate sau a unor comisioane percepute pe nedrept și care ar putea fi declarate de instanţele de judecată drept clauze abuzive în contractele de credit. Într-o scrisoare adresată autorităţii monetare, bancherii reuniţi în Asociaţia Română a Băncilor (ARB) au cerut sprijin pentru eliminarea unor articole din noul Cod de Procedură Civilă care vor permite judecătorilor să ordone eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele, inclusiv din cele aflate în derulare, odată ce acestea sunt descoperite.

Altfel spus, orice român cu credit la bancă care se simte nedreptăţit şi poate demonstra acest lucru are posibilitatea de a scăpa de povara unor costuri importante.

Practic, ARB solicită Băncii Naționale identificarea unor soluţii pentru evitarea unui impact major asupra sistemului bancar pe care l-ar putea avea intrarea în vigoare, la 1 februarie 2013, a noilor prevederi ale Legii 76/2012 de punere în aplicare a Codului de Procedură Civilă. Acestea modifică articolele 12 şi 13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Băncile procedează în acelaşi mod ca şi în cazul OUG 50/2010, când au impresionat prin invocarea unor pierderi de peste 590 de milioane de euro, deşi reglementarile erau în concordanţă cu dispoziţiile europene. Lupta este strânsă: 43 de bănci pe de o parte şi românii care au împrumutat circa 24 de miliarde de euro - cât este soldul creditelor persoanelor fizice la acest moment -, de cealaltă parte. Deşi o statistică oficială nu există, datele vehiculate arată că în România există circa 5 milioane de credite, numărul împrumutaţilor fiind mult mai mic, deoarece 500.000 de români au câte 3 credite.

Citeste si 19 clauze abuzive din contractele bancare


Un demers iniţiat cu întârziere
„Modificarea articolelor 12 şi 13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, prin articolul 38 din Legea 76/2012 de punere în aplicare a Codului de Procedură Civilă obligă Autoritatea Naţională a Protecţiei Consumatorului ca, în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, să sesizeze tribunalul, solicitând obligarea profesionistului (a băncii, în cazul nostru, n. red.) să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor îl pot şi ele chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conţin clauze abuzive, pentru ca instanţa să dispună încetarea folosirii lor şi modificarea celor în derulare”, explică avocata Ioana Sorescu, Asociat în cadrul Casei de Avocatură Piperea şi Asociaţii.

Potrivit acesteia, demersul ARB este iniţiat cu întârziere, iar abordarea este greşită, pentru că se referă la o viitoare intrare în vigoare a unor dispoziţii legale valabile deja de luni de zile.

„Modificarea articolelor 12 şi 13 din Legea 193/2000 a intrat în vigoare în 3 zile de la publicarea legii de aplicare a Codului de Procedură Civilă, potrivit art. 80 şi art. 82 din Legea 76/2012. Cu toate acestea, abia acum a fost observată de către bănci, care, prin Asociaţia Română a Băncilor, au trimis scrisori către Ministerul Justiţiei şi BNR. Chiar dacă Codul de Procedură Civilă va intra în vigoare la 1 februarie 2013, împreună cu textele din legea de aplicare referitoare la acesta, restul prevederilor din Legea 76/2012, care modifica alte acte normative, au intrat în vigoare în 3 zile de la publicare”, punctează avocata Ioana Sorescu.

De altfel, aceasta mai arată că, deşi scrisorile ARB vorbesc despre punerea în dificultate a industriei bancare româneşti, „constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale se întâmplă şi în prezent, însă numai cu titlu particular, pentru fiecare contract în parte, la sesizarea consumatorului, adresată fie instanţei de judecată, fie ANPC”.

„Deciziile aveau aplicabilitate doar în cazul contractului la care s-a referit plângerea sau cererea de chemare în judecată, deşi contractele erau standard. Răspunderea băncilor era astfel limitată doar la cazurile în care consumatorii erau suficient de informaţi pentru a cunoaşte dreptul ce le-a fost încălcat şi aveau mijloacele şi timpul pentru a acţiona. ANPC putea verifica şi anterior, din oficiu, respectarea drepturilor consumatorilor, însă nu era obligat să ia o măsură atât de drastică, în cazul în care identifica o clauză abuzivă într-un contract preformulat, respectiv să ceară instanţei obligarea profesionistului la modificarea tuturor contractelor în derulare prin eliminarea clauzei respective”, mai explică Ioana Sorescu.
Cu alte cuvinte, şi până acum se făcea dreptate consumatorilor, însă numai acelora care aveau timpul, banii şi nervii suficienţi de tari pentru a se adresa ANPC sau instanţei, dar şi răbdarea de a aştepta ani de zile rezultatul demersului lor.

Ce urmează?
Reprezentanţii Asociaţiei Române a Băncilor nu au dorit să facă alte precizări, recunoscând însă că punctul de vedere formulat în scrisoarea transmisă BNR le aparţine în totalitate. Într-o intervenţie televizată, preşedintele ARB, Radu Gheţea, s-a arătat deranjat de faptul că toate aceste lucruri au ajuns în presă, lăsând impresia că totul se putea rezolva cu uşile închise. Ce va decide Banca Naţională în continuare este încă prematur de anticipat. Dar, conform consilierului guvernatorului, Adrian Vasilescu, documentul de la ARB „se înregistrează la conducerea executivă, conducerea executivă dă o rezoluţie către Direcţia noastră de reglementare. Aici lucrurile vor fi întoarse pe o parte şi pe alta şi se va înainta un raport la conducerea executivă.

De acolo va ajunge în Consiliul de Administraţie. Şi abia apoi vom avea o rezoluţie. Până atunci, eu nu pot să anticipez, pentru că nu ştiu nici ce va scrie Direcţia de reglementare, nici ce va decide Consiliul de Administraţie după ce va veni hârtia de la Direcţia de reglementare”. Adrian Vasilescu a mai precizat că Banca Naţională nu are conferită prin lege iniţiativa legislativă, însă, dacă se va constata că ARB are dreptate, va putea solicita Ministerului de Finanţe să modifice legea. „Este o chestiune de iniţiativă legislativă. BNR se poate implica în condiţiile în care va constata că ARB are dreptate, o eventuală rezoluţie a BNR ar fi o scrisoare adresată Ministerului de Finanţe pentru o iniţiativă legislativă, dar nu ştiu care va fi decizia şi cum se va hotărî în final”, a conchis consilierul guvernatorului BNR.

Clientul plăteşte
Pe de altă parte, analiştii spun că este foarte posibil ca pierderile băncilor să fie însă mult mai mari. Mai mult, analistul consideră că prevederile din noul Cod de Procedură Civilă, care va intra în vigoare la 1 februarie 2013, se cumulează cu o serie de alte noi reglementări care vor face viaţa băncilor mult mai dificilă şi mai costisitoare. „Viabilitatea băncilor poate fi afectată”, punctează Aurelian Dochia.

De altfel, aceasta avertizează că „nu există o soluţie miraculoasă” şi este posibil ca băncile să-şi recupereze ulterior pierderile prin scumpirea altor produse şi servicii financiare.

„Dacă până la urmă băncile vor suporta pierderi ca urmare a eliminării unor clauze considerate de instanţele de judecată drept abuzive, costurile se vor reflecta în preţul altor produse şi servicii bancare, şi, ca atare, vor cădea tot în sarcina clienţilor”, precizează managing partnerul companiei de consultanţă Concept. Şi ANPC trebuie întărită cu profesionişti Avocata Ioana Sorescu consideră că impactul noului Cod de Procedură Civilă nu este în mod obligatoriu defavorabil băncilor. „Acestea s-au plâns în ultimii ani că sunt greşit înţelese, că nu există specialişti în cadrul ANPC care să aprecieze cum trebuie clauzele contractuale şi chiar că nu există judecători care să înţeleagă sistemul bancar, iar sancţiunile primite şi eliminarea clauzelor din contractele utilizate s-au datorat tocmai acestei necunoaşteri a modului de funcţionare a industriei bancare.

Dacă până acum se dădea cu uşurinţă o amendă unei bănci, sau cel puțin aşa părea în viziunea băncilor, de acum ANPC va trebui să aibă o echipă de specialişti care să analizeze foarte temeinic orice plângere a unui consumator cu privire la o clauză cuprinsă într-un contract de adeziune. Şi asta pentru că în situaţia în care o va constata abuzivă, va trebui să meargă în faţa tribunalului şi să susţină corectarea tuturor contractelor de tipul respectiv pe care banca le are în derulare”, explică Ioana Sorescu.

OUG 50 – prima victorie?
Ignorată, neînţeleasă sau pur şi simplu considerată fără importanţă, protecţia consumatorului român de servicii şi produse bancare a fost tratată ani de zile doar ca o sintagmă cu valoare pur lingvistică. Neîntărită de sprijinul concret al statului, dar lezată de imensul dezechilibru al raportului de forţe implicate, iniţiativa unui client de a denunţa în justiţie clauzele abuzive din contractele încheiate cu instituţiile bancare părea un act de curaj extrem, ce alimenta ştirile-bombă de pe manşeta ziarelor.

În 2010, OUG 50 a marcat prima încercare de a reechilbra raportul de forţe. Amenzile date de ANPC şi procesele intentate imediat de asociaţiile clienţilor, nemulţumiţi de comisioanele ascunse, de modificările unilaterale ale dobânzilor sau de introducerea unor penalităţi mai mari decât cele de pe piaţă, au devenit în scurt timp o problemă pentru bănci. Iar presiunile acestora au fost imense, dat fiind faptul că Directiva creditelor de consum transpusă de OUG 50 urma să fie aplicată unui cadru extins, ce cuprindea atât împrumuturile ipotecare, cât şi contractele aflate în derulare. La acea vreme, băncile vorbeau de viitoare pierderi de 596 de milioane de euro. Nu ştim exact cât s-a şi materializat, dar o serie de bănci – BCR, Raiffeisen sau Volksbank - şi-au motivat ulterior o parte din pierderi tocmai pe baza consecinţelor Ordonanţei.

Oricum, OUG 50 nu s-a aplicat decât câteva luni celor care aveau credite în derulare, fiind ulterior modificată în Parlament, la cererea Băncii Naţionale şi a Fondului Monetar Internaţional, deputaţii hotărând ca prevederile sale să se aplice doar creditelor noi.

Însă una dintre legile mai vechi, 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, a permis românilor să reclame neregulile costisitoare din contractele de credit. Pe această lege s-au bazat aproape toate procesele intentate băncilor până în prezent, precum şi cele mai multe dintre reclamaţiile înaintate de către clienţi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

664 de procese în ultimii doi ani
Din 2010 şi până în prezent, Legea 193 a permis declanşarea de către ANPC a unui număr de 664 de procese. Alături de clienţi, Protecţia Consumatorilor a câştigat 280 de procese, în timp ce 70 de procese au fost pierdute.

Astfel, au fost constatate abuzive şi declarate nule clauze care permiteau băncilor să ajusteze dobânda în funcţie de propria politică de creditare şi, în special, cele legate de comisionul de risc. De asemenea, instituţiile de credit au fost obligate să restituie clienţilor sumele care au fost încasate în baza clauzelor considerate abuzive.

Alte 314 dosare se află încă pe rolul instanţelor, dar rezolvarea lor ar putea fi mult uşurată dacă statul, prin ANPC, va câştiga din nou în faţa Volksbank la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

În acest proces, suspendat momentan, Volksbank contestă transpunerea Directivei Europene 13/1993 în legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele cu profesioniştii.

De altfel, în luna iulie 2012, CJUE a dat câştig de cauză ANPC într-un proces în care Volksbank punea în discuţie legalitatea OUG 50, în sensul că aceasta ar fi încălcat dreptul european. Instanţa de la Luxemburg, în pofida a ceea ce au susţinut bancherii, BNR, FMI sau chiar Guvernul Boc, au decis că legea românească respectă legislaţia europeană, precizând chiar că „un stat membru UE poate limita comisioanele bancare percepute de creditor”. În speţă, una dintre condiţiile generale ale contractelor de credit încheiate între Volksbank România şi clienţii săi, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei, prevedea că, pentru punerea la dispoziţie a creditului, împrumutatul poate datora băncii un „comision de risc” egal cu 0,2% din soldul creditului, care se plăteşte lunar, pe toată perioada împrumutului. ANPC, prin Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi, a apreciat că perceperea acestui comision nu era prevăzută de OUG 50 şi a aplicat Volksbank atât o amendă, cât şi sancţiuni complementare.

În faţa Judecătoriei Călăraşi, Volksbank a arătat că anumite dispoziţii ale ordonanţei erau contrare Directivei creditului de consum. Prin urmare, instanţa a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să precizeze domeniul de aplicare al acestei directive. Iar CJUE a decis: legislaţia europeană nu a fost încălcată de ANPC.

O nouă gură de oxigen în august 2012
Apărarea consumatorilor de servicii şi produse financiare faţă de tratamentului nedrept al băncilor a primit o nouă gură de oxigen în luna august 2012, când Legea 193/2000 a fost republicată cu câteva adăugiri.

Cea mai importată modificare este aceea care prevede că, în cazul în care se constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control vor sesiza tribunalul solicitând obligarea profesionistului (băncile, în cazul nostru) să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

După cum se observă, noutatea constă în faptul că aceste prevederi se vor aplica şi contractelor în curs de executare, nu numai celor viitoare. Din punct de vedere juridic este o inovaţie, întrucât principiul potrivit căruia legea civilă nu retroactivează este încălcat, în scopul protejării consumatorilor.

O altă modificare adusă Legii 193/2000 este cea care prevede că Tribunalul este instanţa competentă să judece atunci când este sesizat de ANPC sau de alte asociaţii pentru protecţia consumatorilor, iar hotărârea dată se aplică tuturor contractelor de acelaşi tip încheiate de respectiva instituţie de credit. În cazul în care consumatorul introduce acţiunea, competenţa este cea de drept comun şi anume judecătorie sau tribunal, în funcţie de valoarea obiectului acţiunii.

În loc de concluzie
În ultimii trei ani, consumatorii români de servicii şi produse bancare au obţinut un set semnificativ de competenţe juridice pentru a putea aborda băncile cu mai mult curaj în cazul în care consideră că sunt nedreptăţiţi. În plus, şi instanţele de judecată par să-I trateze pe clienţii nemuţumiţi cu mai multă simpatie, în special în cazurile în care activităţile băncii sfidează orice simţ rezonabil de echitate.
Cu toate acestea, nimănui nu-i convine un proces în instanţă. Indiferent cu câtă celeritate s-ar judeca anumite cauze, timp, nervi şi bani tot se consumă. Din păcate, se pare că litigiile sunt încă singura modalitate prin care se poate obţine atenţia băncilor şi prin care drepturile consumatorilor pot fi respectate.


Profiturile în sistemul bancar, tot mai „subţiri”
Până în acest moment, BNR nu a dat publicităţii datele privind profitul sistemului bancar la jumătatea acestui an. Cele mai recente informaţii arată că băncile, la nivel agregat, au reuşit să încheie primul trimestru pe profit, afişând un rezultat net de 165 milioane de lei, adică de 31 milioane de euro. În ultimii patru ani, însă, combinaţia aproape letală dintre creditele neperformante, lipsa lichidităţilor, schimbările nefavorabile ale ratelor dobânzilor, costul de capital şi creşterea economică negativă a deteriorat semnificativ performanţele sistemului bancar. A încheiat pe pierdere ultimii doi ani, iar analiştii nu par prea optimişti nici pentru 2012. „Profitabilitatea băncilor este un subiect delicat în acestă perioadă, mai ales în contextul în care piaţa românească este dominată de bănci cu capital străin, în special grecesc.

Dacă în perioada de avânt aceste bănci cu capital străin primeau în mod constant infuzii de capital de la băncile-mamă, fără a întâmpina astfel dificultăţi în a-şi asigura atât finanţarea, cât şi adecvarea capitalurilor, asemenea infuzii de capital sunt acum mult mai greu de obţinut. Prin urmare, este important ca banca să fie profitabilă şi să se poată susţine din activitatea desfăşurată pe plan local”, comentează Cristina Cerbu, manager în cadrul departamentului de Asistenţă în tranzacţii al Ernst&Young.


Legislaţie pentru procese colective, HG 795/2011
Încă din 2004, România a adoptat o Hotărâre de Guvern – nr. 1553 – prin intermediul căreia au fost transpuse în legislaţia naţională prevederile Directivei nr. 98/27/CE destinată creşterii gradului de protecţie a intereselor colective ale consumatorilor şi îmbunătăţirii raporturilor juridice dintre consumatori şi agenţii economici. Dar cum Directiva a fost înlocuită în aprilie 2009, transpunerea ei s-a realizat prin intermediul HG nr. 795/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 573/11 august 2011. În paranteză fiind spus, preluarea în legislaţia românească a avut loc după ce, în 2010, România a fost atenţionată de Bruxelles adoptarea noilor dispoziţii europene privind încetarea practicilor ilicite în domeniul protecţiei intereselor colective ale consumatorilor.

Prin HG 795/2011, termenul pentru dispunerea măsurilor de încetare a practicii ilicite care afectează interesele colective ale consumatorilor a fost redus de la 30 de zile la 20 de zile calendaristice.

Astfel, autoritatea administrativă poate dispune măsurile şi/sau sancţiunile contravenţionale prevăzute de reglementările legale, în termen de maxim 20 de zile de la data primirii sesizării din partea organismelor abilitate.

Deci, în 20 de zile agentul economic este obligat să elimine practica comercială reclamată.

De asemenea, actul normativ prevede posibilitatea consumatorului de a efectua sesizări şi către organizaţiile abilitate şi cuprinse în lista întocmită de Comisia Europeană. La nivelul României este desemnată, ca organizaţie abilitată, ANPC. Astfel, un consumator care consideră că există o faptă ilicită şi pe care o reclamă, o face în primul rând la nivelul asociaţiei respective. Aceasta, pe cale amiabilă, încearcă să rezolve situaţia, după care - dacă nu se rezolvă – se adresează Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Pe de altă parte, consumatorul se poate adresa şi direct ANPC.

Potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene, la nivelul statelor membre au fost raportate 5.632 de acţiuni în încetare. Cel mai mare număr a fost înregistrat în Germania, unde doar şapte entităţi calificate au introdus peste 3.000 de acţiuni. Un număr semnificativ a mai fost identificat în Letonia - 956 de cazuri, Marea Britanie - 938 de acţiuni, Austria - peste 500 şi Malta – 267 de cazuri.

2 miliarde de euro, restanţele românilor mai mari de 30 de zile
Aproape 730.000 de români se aflau la finalul trimestrului III în evidenţele Biroului de Credit, ceea ce înseamnă că întârzierile la plata împrumuturilor accesate depăşeau deja 30 de zile. De partea cealaltă a baricadei, 36 de bănci şi 20 de IFN-uri demaraseră – într-un fel sau altul - procedurile de recuperare a creditelor restante, în valoare totală de 8,96 miliarde de lei (aproximativ 2 miliarde de euro). În ultimele 12 luni, în evidenţele Biroului de Credit, instituţiile bancare şi nebancare au adăugat 13.300 de restanţieri, valoarea întârzierilor de plată urcând cu 1,8 miliarde de lei comparativ cu sfârşitul lunii septembrie 2011.

Procese la nivel teritorial
Constanţa. Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa a înregistrat 32 de procese cu băncile având ca suport Legea 193/2000.
Reclamaţiile clienţilor au vizat următoarele bănci: Alpha Bank, BCR, ATE Bank, OTP Bank, Piraeus Bank România, Bancpost, Volksbank. Patru procese au fost deja câştigate, iar băncile sunt obligate să modifice toate contractele de acelaşi tip.
Argeş. Din numărul de 119 procese intentate pentru clauze abuzive, 80 au fost câştigate de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, 28 au fost pierdute şi 17 se află încă pe rolul instanţelor.
Cluj. Comisariatul Județean pentru Protecţia Consumatorilor Cluj a câştigat definitiv şi irevocabil procesele cu băncile Volksbank şi Alpha Bank, amendate în noiembrie 2010 cu 100.000, respectiv cu 40.000 de lei. Volksbank a fost amendată pentru că nu a respectat prevederile OUG 50 din 2010 privind contractele de credite pentru consumatori. Banca a perceput în continuare, după intrarea în vigoare a actului normativ, comisionul de risc pe care legea îl eliminase. Pe de altă parte, Alpha Bank a fost amendată după ce comisarii de la Protecţia Consumatorilor au constat că instituţia bancară a majorat unilateral comisionele existente în contractele iniţiale de credit.
Satu Mare. Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor a câştigat în instanţă irevocabil 19 procese cu băncile, iar alte 50 sunt încă pe rol. Totodată, ca urmare a reclamaţiilor primite din partea sătmărenilor, Comisariatul a aplicat amenzi în valoare de 400.000 de lei pentru că băncile le-au impus clienţilor clauze abuzive. Principalele probleme reclamate de consumatori vizează comisionul de risc, transformarea comisionului de risc în comision de administrare, transformarea dobânzii fixe în variabilă şi invers sau modificarea dobânzii.
Bihor. Judecătoria Oradea a declarat abuzive clauzele din contractele de credit ale Volksbank România prin care banca putea majora unilateral dobânzile, dar şi cele referitoare la aplicarea comisionului de risc. Decizia, dată în patru procese pe care banca le are cu Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, în urma unor sesizări făcute de clienţii nemulţumiţi, nu este singulară. În total, 19 procese deschise în diverse zone ale ţării împotriva aceleiaşi bănci au fost deja câştigate, iar alte sute sunt pe rol.

Cum a făcut ordine OUG 50 în lista de comisioane
Ordonanţa de Urgenţă 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a fost primul act normativ care a făcut curăţenie în lista de comisioane percepute de bănci. Instituţiile de credit au fost obligate ca, începând cu data de 21 iunie 2010, să se limiteze la şase comisioane care pot fi stabilite în noile contracte ce urmează a fi încheiate. Acestea se referă la:
- comisionul pentru analiza dosarului, perceput numai dacă împrumutul se aprobă;
- comisionul de administrare a creditului;
- comisionul de rambursare anticipată de maximum 1% numai pentru împrumuturile cu dobândă fixă;
- comisionul de penalizare pentru întârzierea la plată;
- comisionul unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor;
- comisionul ce prevede costuri pentru anumite situaţii.