În 2015, SNB a cheltuit 86,1 miliarde de franci elveţieni pe intervenţii pe piaţa valutară şi o sumă record de 188 de miliarde de franci elveţieni în 2012.

Moneda elveţiană tinde să se aprecieze ca urmare a politicii monetare expansive din zona euro şi a turbulenţelor de pe pieţele financiare. De asemenea, francul este sub presiune după "Frankenschock" - decizia din 15 ianuarie 2015 a Băncii Naţionale a Elveţiei (SNB) de a elimina pragul minim de 1,20 franci pentru un euro.

"Aceste intervenţii au avut loc în special în perioadele de maximă incertitudine, când francul elveţian era foarte căutat, fiind considerat un refugiu în perioade de turbulenţe", se arată în raportul anual al SNB.

Intervenţiile valutare şi ratele negative ale dobânzilor sunt principalele instrumente prin care Banca Naţională a Elveţiei încearcă să provoace deprecierea monedei naţionale, care este în mod constant descrisă ca "semnificativ supraevaluată". Un franc prea puternic afectează exporturile Elveţiei şi chiar avansul economiei.