Denumirea sa ştiinţifică este Armoracia rusti­cana, şi este o rudă foarte apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa. Dacii preţuiau şi ei hreanul foarte mult. De altfel, însuşi medicul roman Dioscoride, atunci când scrie în tratatul său farmaceutic despre hrean, pomeneşte şi denumirea sa dacică: “usturonila”. În medicina populară româ­nească, hreanul este recomandat în peste o sută de afecţiuni, cele mai multe dintre ele fiind de natură infecţioasă şi fiind specifice sezonului rece.

Fişă biografică

Rădăcina hreanului conţine foarte multă vitamina C, utilă sistemului circulator şi imunitar, greu încercate atunci când afară este ger. Conţine şi minerale foarte importante, precum fierul, potasiul, calciul şi magne­ziul. Mirosul înţepător şi gustul de foc al rădăcinii se datorează mai multor compuşi chimici, între care şi aşa-numiţii glucozinolaţi. Aceştia din urmă s-au dove­dit un adevărat fenomen în lupta cu bacteriile dăună­toare, fiind de multe ori mai eficienţi decât cele mai avansate antibiotice de sinteză. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, cercetări de dată foarte recentă au arătat că focul conţinut în rădăcina de hrean are şi proprietăţi citostatice foarte puternice, glucozinolaţii fiind efici­enţi în foarte multe forme de cancer (de piele, de plă­mâni, de colon, de stomac etc.).



Cum se administrează hreanul

Salata de hrean

Metoda de obţinere este destul de simplă: trei-şase rădăcini de hrean se spală, se curăţă bine şi se dau prin răzătoare. Peste ele se adaugă o sfeclă roşie fiartă şi dată, de asemenea, prin răzătoare. Cele două legume se amestecă foarte bine, adăugându-se apoi sare, ulei şi oţet după gust. Se adaugă şi puţină miere, după care se amestecă bine şi se pun într-un borcan închis ermetic, cu capac. Salata de hrean şi sfeclă se poate păstra la frigider, fără probleme, vreme de două săptămâni, timp în care îşi va conserva proprietăţile terapeutice.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă la macerat conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri de vin, pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un afrodiziac foarte puternic.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă 20-30 de minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împre­ună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Reco­man­dări: astm, bronşită cro­nică, afecţiuni ale căilor respira­torii medii şi infe­rioare, în general.

Cataplasme cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare sen­zaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este preferată o variantă mai blândă.

Varianta 2: Mai întâi, se obţine făina de hrean din rădăcinile tăiate cubuleţe şi uscate pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură. Atunci când se elimină complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean. Se pun într-un vas 2 linguri din această făină şi 2 linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte bine, până când se formează o pastă. Se înveleşte în tifon şi se aplică pe locul afectat vreme de o oră.

Tratamente cu hrean

Boala canceroasă - un studiu recent făcut la Universitatea Illinois, Statele Unite, arată că adminis­trarea zilnică de hrean creşte re­zis­tenţa organismului uman la boa­la canceroasă, atât în ce pri­veşte prevenirea îmbolnăvirii, cât şi la tratamentul bolii deja instala­te. Pacienţii cu tumori cu dife­rite localizări prezintă o mai bună vita­li­tate, evoluţia bolii este înce­tinită, celelalte trata­mente – fie ele natu­rale sau alopate – sunt po­tenţate de către acest super-ali­ment. Se admi­nistrează, în mod spe­cial, salata de sfeclă cu hrean, minimum 50 g pe zi.

Infecţii urinare (cis­ti­tă), infecţii renale - 50 g de hrean proaspăt, inge­rate pe parcursul unei zile, atacă bacte­riile parazite din rinichi, ve­zică şi de pe traiectul urinar, dis­trugându-le. Tratamentul este de durată (mi­nimum 21 de zile) şi se asociază cu oricare altă for­mă de tratament cu anti­biotice, naturale sau de sinteză.

Retenţie de lichide - Consumul regulat de hrean, mai ales după orele după amiezii, este un foarte bun diuretic, foarte util celor care au tenul, mâinile sau picioarele umflate din cauza retenţiei de apă.

Tuse de diverse etiologii - se iau 5-6 lin­guriţe pe zi de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul gâtului şi al arborelui bronşic. Suplimentar, se consumă salata de hrean cu sfe­clă roşie, câte 50 de grame, de două ori pe zi.

Bronşită cronică şi acută - se consumă zilnic 4-10 linguriţe de hrean ras, simplu sau în salata cu sfeclă roşie, al cărei mod de preparare l-am pre­zentat mai sus. Suplimentar, se pun seara cataplasme cu hrean pe zona toracelui. Hreanul are efecte antibio­tice puternice, expectorante şi bronhodilatatoare.

Citeste mai mult pe fitness-nutritie.ro

Citeste si Remedii naturale pentru hipertensiunea arterială