O maşină de epocă bine întreţinută poate fi o adevărată mină de aur pentru un proprietar întreprinzător. O închiriază, iar profitul poate fi unul considerabil. Tariful pentru o plimbare cu o astfel de maşină porneşte de la 65 de euro pe oră, dar pentru 300-400 de euro, autovehiculul poate fi rezervat o zi întreagă. Doritorii spun că suma plătită merită din plin, pentru că în urma închirierii unei maşini de epocă rămân cu experienţa, amintirile, dar, mai ales, cu fotografiile.

Pentru proprietari, cea mai profitabilă perioadă a anului este cea în care se fac nunţi, dar nici în restul anului maşinile nu prea stau în garaj. Sunt închiriate pentru filmări, petreceri private, zile de naştere sau inaugurări de restaurante, atât de către persoane fizice, cât şi de agenţiile de organizări de evenimente. Trebuie rezervate însă din timp, pentru că numărul maşinilor de epocă destinate închirierii se ridică la doar câteva zeci, în toată ţara.

În România, se găsesc aproximativ 1.100 de vehicule atestate istoric, potrivit lui Bogdan Coconoiu, preşedintele Retro Mobil Club, organizaţie care numără 405 membri. Nu toate sunt folosite însă pentru servicii de închiriere. Cei mai mulţi dintre colecţionari îşi ţin „bijuteriile” în propriile garaje, ca într-un seif şi nu ar concepe nici în ruptul capului să le dea pe mâna altcuiva. Le întreţin cu grijă şi le scot doar la expoziţii şi parade.

Bogdan Coconoiu spune că, din cei 405 membri ai Clubului, mai puţin de 5% se încumetă să închirieze. Şi asta pentru că sunt vehicule vechi de zeci de ani, în care proprietarii au investit zeci de mii de euro, timp şi pasiune.

Printre cele mai vechi mașini din Club se numără un Ford T Speedster din 1912, un Ford B Coupe din 1932, un Buick T 41 Special din 1938 sau o Skoda 1100 Cabriolet din 1938. Par desprinse din filmele alb-negru şi parcă nu îţi vine să crezi că încă mai pot merge pe şoselele din zilele noastre.

Acestora li se adaugă şi maşini ceva mai noi, din anii ’50, ’60 sau ’70, precum o Alfa Romeo Giulieta Sprint (1958), un Morris Minor (1964) sau un BMW 3.0 CS (1972).

Sunt autoturisme care îşi arată vechimea doar prin model, dar al căror luciu din vopsea ar putea concura cu cel al maşinilor din zilele noastre.

 

O PASIUNE DIN COPILĂRIE

Valentin Petrescu închiriază maşini de epocă de patru ani. Şi-a petrecut copilăria printre autoturisme, tatăl său fiind instructor auto, şi astfel şi-a păstrat şi la maturitate pasiunea pentru maşini. Asta a făcut ca în 2008 să-şi cumpere propriul autovehicul de epocă, respectiv un Morgan din perioada anilor ’30-’40. Vestea că are în garaj o bijuterie din anii ’30 s-a răspândit repede, astfel încât cunoştinţele au început să o ceară cu împrumut din ce în ce mai des. Aşa i-a venit ideea să scoată bani de pe urma hobby-ului său, care între timp s-a transformat într-un mic business. Azi, la patru ani după ce şi-a cumpărat- o pe prima, Petrescu deţine în total patru maşini de epocă, datând din perioada anilor ’30- ’40, respectiv două autovehicule marca Morgan, un Triumph şi un JBA Falcon.

Fiecare model costă în jur de 20.000 de euro, dar preţul variază de la „vânzător la vânzător”.

„Dacă e o maşină mai puţin arătoasă, dar are un istoric bun, cumpărătorul e dispus să plătească mai mult doar pentru istoric. Se uită însă şi la starea maşinii, la proprietarii anteriori, dar, mai ales, la câte modele au fost fabricate şi câte mai există în prezent. Cu cât o maşină este mai rară, cu atât este mai scumpă”, a explicat Valentin Petrescu.

Chiar dacă sediul firmei (unde sunt şi maşinile) se află la Braşov, ele sunt închiriate în toată ţara. Un top al solicitărilor include Braşov, Timişoara, Bucureşti sau Galaţi. Clienţii plătesc 300 de euro pentru a avea la dispoziţie timp de şase ore unul dintre cele patru modele. În preţ este inclus atât carburantul, cât şi șoferul. Pentru solicitanţii care nu sunt din Braşov, compania percepe un tarif suplimentar, de 1,5 lei/kilometru, dus-întors. Atunci când tariful deplasării îl depăşeşte pe cel al închirierii, atunci acesta este negociabil şi nu se mai aplică aceeaşi regulă, pentru că „ne gândim şi la client”.

Maşinile nu se deplasează autonom pe distanţele de sute de kilometri, ci sunt duse la destinaţie cu ajutorul unei platforme. Este predominant un business de weekend, dar există cerere şi în timpul săptămânii, astfel încât, în perioadele de vârf ale anului, respectiv mai-septembrie, trei din patru maşini sunt închiriate tot timpul, atât de particulari, cât şi de agenţiile de organizări de evenimente.

„În cursul săptămânii este mai liber, dar tarifele nu scad. Prin menţinerea lor reuşim să ne selectăm clientela ”, a mai spus Valentin Petrescu. Până de curând, întreprinzătorul era singurul din zona Transilvaniei care se ocupa cu acestă afacere. Ulterior, chiar cunoscuţi de-ai săi i-au copiat ideea, au cumpărat maşini la preţuri mult mai mici, pe care le închiriază acum la jumătate de preţ față de tarifele pe care le practică Valentin Petrescu.

„Este o strategie şi un sistem românesc. Dacă îşi face cineva alimentară, îşi fac toţi alimentară”, a povestit proprietarul businessului, vorbind despre partea mai puţin plăcută a activităţii sale.

 

Piese hand-made

Tot la acest capitol intră şi problemele generate de întreţinerea maşinii. Costurile imprevizibile şi ridicate, înlocuirea pieselor, care se găsesc greu sau deloc, iar uneori necesită confecţionarea pe cont propriu, sunt doar câteva dintre dificultăţile care le dau dureri de cap proprietarilor de mașini de epocă.

„Costul întreţinerii este destul de ridicat. Timp de şase luni poate să nu te coste nimic, pentru ca apoi, într-o singură lună, să investeşti 2.500 de euro în reparaţii”, a mai spus Petrescu, adăugând că, parţial, îşi construieşte singur piesele care trebuie înlocuite. Deşi nu are studii de profil, a fost nevoit să înveţe şi a ajuns la această soluţie pentru că nu era mulţumit de atenţia pe care o acordau „bijuteriilor” sale mecanicii din service-uri. Recunoaşte însă că pentru el este doar un business de weekend, iar „dacă stai după afacerea asta, nu ajungi prea departe, rămâi la un nivel mic, care îți asigură un venit doar cât să nu mai lucrezi în altă parte”.

Pe lângă costurile de întreţinere, mai sunt şi cele generate de cele cu asigurarea. Petrescu explică că maşinile au o poliţă RCA „normală”, dar autovehiculele sale mai necesită o asigurare specială, care acoperă întregul business.

 

ÎN CĂUTAREA UNEI IDEI DE AFACERI

Marius Cocioabă, proprietarul Classic Cars Vâlcea, s-a apucat de această afacere de mai puţin de un an. „Căutam o idee de business care să nu aibă concurenţă în Râmnicu Vâlcea, iar în ţară, una redusă. În acelaşi timp, având şi rude care lucrează în domeniul organizării de nunţi şi alte evenimente, mi-a venit ideea achiziţionării unei maşini de epocă”, povesteşte Marius Cocioabă despre cum a început această activitate.

Acum deţine două maşini de epocă, respectiv un Armstrong Siddeley 346 Sapphire, din anul 1955, şi un Daimler DB18, din 1948, pe care le păstrează acasă, în garajele proprii. Le-a adus tocmai din Marea Britanie, plătind pentru ele 15.000, respectiv 20.000 de lire, fără a pune la socoteală cheltuielile de transport. Consideră că a făcut o afacere bună, preţul urmând să crească odată cu trecerea timpului. Acesta este unul dintre motivele pentru care intenţionează ca anul viitor să mai achiziţioneze o maşină, „probabil una decapotabilă”.

„Businessul l-am început propriu-zis în vara acestui an, astfel că sunt încă la început, dar cu timpul, în urma diverselor evenimente avute, dar şi a publicităţii făcute pe Internet, au început să apară şi clienţii. Cele mai profitabile luni au fost septembrie şi octombrie, cu câte trei evenimente pe lună, cu o singură maşină”, a spus proprietarul Classic Cars, adăugând că cei mai mulţi clienţi au fost din Râmnicu Valcea şi Bucureşti, existând însă cerere şi din oraşe precum Slatina, Drăgăşani, Brăila sau Călimăneşti.

 

Un antreprenor mulţumit

În ceea ce priveşte tarifele de închiriere, acestea diferă în funcţie de eveniment. De exemplu, pentru petreceri precum balul bobocilor, bal de absolvire sau petrecerea burlacilor, închiriatul pentru şedinţa foto costă 100 de euro. În acest caz, timpul de folosinţă efectivă nu va depăşi o oră. Dacă maşina este închiriată pentru un botez, atunci  clientul va trebui să scoată din buzunar 150 de euro. În acest preţ intră drumul cu automobilul până la biserică şi înapoi, timp în care se va realiza şi şedinţa foto.

Pentru ca automobilul să apară într-un film, videoclip, reclamă sau emisiune TV, tariful este de 200 de euro pe oră.

Dacă filmările se vor întinde pe o durată mai mare de 12 ore, se va asigura cazare şi masă pentru şoferul maşinii şi însoţitorul acestuia, respectiv cel care asigură transportul maşinii pe platformă. Cazarea celor doi angajaţi trebuie să se facă într-o locaţie de minimum 2 stele.

„În niciun moment automobilul de epocă nu va participa la vreo cascadorie sau vreun alt eveniment ce îi poate provoca daune. Orice daună suferită de automobilele noastre în timpul unei filmări va fi suportată integral de cel care a semnat contractul. Maşinile noastre vor fi conduse numai de şoferii nostri, fără nicio excepţie. Un terţ poate lua loc la volanul automobilului de epocă numai dacă acesta este în staționare”, se arată în condiţiile de închiriere pentru filmări.

Pentru campaniile publicitare, realizate numai din poze, fără filmări, preţul este negociabil. Tot negociabil, în funcţie de durata închirierii, este tariful şi atunci când autovehiculele sunt închiriate pentru campaniile electorale, cu menţiunea că „sub nicio formă nu se va accepta lipirea de materiale electorale pe suprafaţa maşinii de epocă”.

Cel mai mare tarif se percepe pentru nunţi, respectiv 300 de euro.

Pentru fiecare dintre aceste situaţii, autovehiculul va fi condus doar de şoferul companiei care închiriează, în tarif fiind inclus şi combustibilul. De asemenea, în contract se precizează că distanța maximă parcursă într-o zi de un autovehicul este limitată la 48 de kilometri, iar orice depăşire a acestei distanţe se taxează suplimentar cu 8 lei/km. Atingerea distanţei maxime nu este obligatorie, astfel încât, dacă distanța între locaţiile stabilite nu atinge 48 de kilometri, compania nu se obligă să efectueze alte curse. La alegere, compania oferă şi serviciile unui fotograf profesionist, dar tariful acestuia nu este inclus în niciunul dintre pachetele oferite. Clienţii din afara oraşului Râmnicu Vâlcea vor plăti suplimentar costul transportului maşinii, pe platformă, acesta fiind negociat în funcţie de distanţă.

Tarifele sunt ridicate pentru că, potrivit proprietarilor, întreţinerea este costisitoare, iar piesele se găsesc greu. Marius Cocioabă spune că în cazul maşinilor sale piesele de schimb sunt aduse numai din Marea Britanie, la comandă. Cu toate că desfăşoară acestă activitate doar de câteva luni, antreprenorul a tras deja o concluzie: este cât se poate de mulţumit de alegerea făcută. Din toate punctele de vedere, inclusiv financiar, mai ales că o maşină de epocă nu îşi pierde din valoare cu trecerea timpului, ba dimpotrivă.

„Dacă sunt îngrijite, atât estetic, cât şi tehnic, preţul lor creşte cu trecerea anilor. Drept urmare, la revânzare poţi să recuperezi investiţia iniţială şi chiar să obţii un mic profit, fără să iei în calcul încasările din închirierea acestora”, adaugă reprezentantul Classic Cars.