Londra, Luxemburg, Paris, Frankfurt si Zurich se pozitioneaza drept centre europene unde poate fi tranzactionata moneda nationala a Chinei, In Asia, acest statut este disputat, printre altii, de Hong Kong, Singapore si Sidney. In plus, China a facut astfel incat fiecare dintre acesti pretendenti sa se simta privilegiat. In septembrie, Banca populara a Chinei a convenit cu Banca centrala europeana (BCE) o linie de swap-uri valutare de 350 miliarde de yuani.

Beijing a oferit Londrei o cota de 80 de miliarde de yuani: cu acesti bani, investitorii institutionali pot cumpara active pe piata chineza. Singapore a primit 50 de miliarde de yuani. Se pare insa ca Beijing nu se straduieste sa aleaga un singur centru pentru tranzactionarea monedei sale. Expertii bancii HSBC sunt convinsi ca Beijingului ii convine ca yuanul sa fie utilizat in cat mai multe locuri din lume.

Esentiala este cresterea rezervei de yuani, aflata in posesia investitorilor din afara Chinei. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, noteaza FT, este evident ca batalia dintre capitalele financiare mondiale este exagerata.

In prezent, lider la tranzactii in yuani este Hong Kong. In urma cu cativa ani, Beijing a permis bancilor din Hong Kong sa deschida depozite in yuani. Ponderea lor a crescut de la 1% la sfarsitul anului 2009, la 10% la mijlocul anului 2011. Dar dupa aceea, acest indice a incetat sa mai urce, el stagnand, practic, la nivelul de acum trei ani.