Cateva luni mai tarziu, in iunie, 10 oameni si-au pierdut viata in explozia pusa la cale intr-o piata agroalimentara din Samara. Au urmat apoi cateva atacuri asupra sectiilor de politie din Ingusetia, soldate cu peste 100 de morti. In august, doi teroristi sinucigasi au aruncat in aer doua avioane de linie, provocand moartea a 90 de persoane, iar alt kamikaze a detonat o incarcatura explozibila la intrarea in metroul din Moscova. Au decedat 10 oameni.

In sfarsit, la inceputul lunii septembrie, o banda de ceceni a luat 1.128 de ostatici intr-o scoala din localitatea Beslan: 334 de oameni, inclusiv 186 de copii au murit in trei zile de asediu. Totul s-a incheiat dupa ce cladirea a fost luata cu asalt de trupele speciale. Toti cei 31 de teroristi au fost ucisi.

De atunci, in Rusia au mai avut loc cateva atacuri teroriste, dar de mica amploare. In 2005, presedintele Vladimir Putin l-a ales pe fiul fostului lider religios al regiunii, Ahmad Kadyrov, ucis intr-unul din atentatele din 2004, sa conduca Cecenia in numele sau. Ramzan Kadyrov, care la acea data avea 29 de ani, a dorit sa razbune moartea tatalui sau. Avand in vedere ca, la un moment dat, familia Kadyrov a fost parte din miscarea separatista, tanarul Ramzan dispunea de o excelenta retea de agenti.

Kadyrov a primit de la Putin o foarte puternica sustinere financiara, precum si permisiunea de a ignora legile federale si de a-i distruge pe toti cei considerati de el ca fiind dusmani. Kadyrov aavut nevoie de mai putin de trei ani pentru a pune capat razboiului si atentatelor. A fost o campanie nemiloasa, epitet folosit de presedintele Francois Hollande in contextul Statului Islamic.

In 2004, razboiul adevarat se derula in muncii Ceceniei, iar atacurile si atentatele din Moscova si din alte orase din Rusia au fost metoda cu ajutorul careia insurgentii separatisti au incercat sa face frica in rusi, amplificand, astfel, pretul acestui razboi pentru guvern. Poate teroristii de la Paris au urmarit acelasi lucru?, se intreaba semnatarul materialului din Bloomberg, Leonid Bershidsky. 

In momentul de fata, principalul razboi se duce pe teritoriul Siriei. Sambata, Statul Islamic a revendicat atentatul din Paris, precum si atacurile kamikaze de joi din Beirut, soldate cu 43 de morti. In aceste conditii, pare tot mai veridica versiunea potrivit careia avionul rus cu 224 de persoane la bord a fost doborat in Sinai tot de SI, ca razbunarea pentru implicarea Kremlinului in conflictul sirian. Acum, s-au razbunat pe Franta.

Noua lege Big Brother adoptata dupa dupa atacul de la Charlie Hebdo ofera premierului francez posibilitatea de a ordona monitorizarea comunicatiilor electronice in timp real si interceptarea persoanelor fara o hotarare judecatoreasca prealabila. Franta aproape ca a incetat sa mai primeasca refugiati, eliberand, astfel, serviciile speciale de obligatia de a controla sute de mii de oameni in privinta eventualelor legaturi cu grupari teroriste.

Dar nici una dintre aceste masuri nu va ajuta la prevenirea unor noi atentate, la fel cum nici atotputernicele structuri de forta le lui Putin nu au reusit sa opreasca tragediile din 2004. Putin s-a amestecat in Siria inclusiv pentru ca tine foarte bine minte Cecenia, dar si pentru ca miile de teroristi care au luptat impotriva lui fac acum parte din Statul Islamic si din aripa siriana a Al-Qaeda.

Acest oameni sunt un pericol real si de amploarea celui cu care Rusia s-a confruntat in 2004. In Siria, Putin actioneaza la fel cum a actionat in Cecenia: il ajuta pe liderul local, Bachar al-Assad sa lupte impotriva tuturor celor care pun mana pe arme, fie el islamist, terorist sau separatist. Franta si alte tari care intra in coalitia americana trebuie acum sa inteleaga ca au devenit, toate, potentiale tinte pentru teroristi. Si ele trebuie sa decisa daca sunt sau nu pregatite sa adopte metoda de lupta a lui Putin impotriva terorismului.

Un lucru este cert: atata timp cat nu va fi reglementat conflictul sirian si atata timp cat acest nucleu, adica Statul Islamic, nu va fi distrus, nici o tara nu se va putea simti in siguranta, nu va putea afirma cu certitudine ca atentate similare celui de la Paris nu se vor repeta, concluzioneaza Bershidsky.