O lupta unde statul a folosit forta, compania petroliera, inteligenta: pentru a prelua ceva trebuie mai intai sa-l gasesti. In cateva cuvinte, rezultatul acestui razboi poate fi descris astfel: in Rusia a invins Rosneft, careia i-au revenit principalele unitati extractive si de prelucrare ale IUKOS, iar in strainatate victoria a revenit manegerilor companiei, care au reusit sa ascunda atat de bine o parte din active, incat, chiar daca ar fi descoperite, Rosneft nu le-ar putea dobandi. Justitia nu ar permite asa ceva, scrie cotidianul Vedomosti.

Principalii actionari – Mihail Hodorkovski, Platon Lebedev si Leonid Nevzlin – au controlat IUKOS prin intermediul Group Menatep (astazi se numeste GML), cu o participatie de 61% la grupul petrolier. IUKOS a fost cel mai mare, dar nu singurul activ detinut de GML. Cand a inceput „razboiul” cu statul, GML a vandut activele rusesti, restul fiind, iarasi, ascuns.

Rosneft a reusit sa depisteze cateva dintre activele din strainatate ale IUKOS, concentrate, in principal in jurul a doua companii. Prima, Yukos CIS Investments inregistrata in Armenia, a fost achizitionata de Rosneft. A doua – grupul olandez Yukos Finance – a fost preluata cu  300 milioane de dolari de Promnefstroi, fosta entitate a Rosneft.

Dar nici compania armeana, nici cea olandeza nu au deschis noilor proprietari ai IUKOS calea spre miliardele din strainatate. Pentru ca, in timp ce Rosneft scotocea prin documente, actionarii IUKOS au gasit un mijloc de aparare a fondurilor lor. Activele companiei au fost inscrise in asa numitele stichting, structuri olandeze, fara un proprietar obligatoriu, numai cu directori care raspund de indeplinirea scopurilor propuse. Iar misiunea acestor stichting a fost de a aduna ce a mai ramas din IUKOS, pentru onorarea angajamentelor fata de actionari si creditori.

Cati bani se ascund in stichting? Adunand veniturile realizate din diferite tranzactii, Vedomosti a ajuns la cifra de 2,445 miliarde de dolari. Suma la care se adauga „miliardele fantoma”, evocate de unii dintre fostii patroni ai IUKOS, dar a caror existenta nu a fost dovedita, si din care trebuie scazute cheltuielile de judecata.

Pe de alta parte, la doua luni dupa arestarea lui Hodorkovski, in decembrie 2003 a fost infiintat, in Marea Britanie, Khodorkovsky Foundation, cu 500 milioane de dolari. Alte 13,5 milioane de lire sterline au fost transferate de Hodorkovski in 2001 altei organizatii de binefacere, Hill Foundation, unde fostul oligarh nu a detinut nici o functie. In schimb, el a fost director, alaturi de fostul secretar de stat american, Henry Kissinger si de seful muzeului Ermitaj, Mihail Piotrovki, al Open Russia Foudation, unde a investit 10 milioane de lire sterline.

Conform rapoartelor oficiale, toate fundatiile plaseaza mijloacele aflate in gestiune, profitul obtinut fiind folosit pentru sustinerea membrilor lor. Mare parte din capitalul Khodorkovsky Foundation este manageriat de filialele londoneze ale Morgan Stanley & Co International Limited si Black Rock. Criza din 2008 a subtiat portofoliul de investitii al fondului, a carui valoare s-a diminuat pana la 150 de milioane de dolari, dar pana la sfarstitul anului trecut, aceasta cifra a crescut la 453 de milioane.

Deci, cati bani are Hodorkovski? Nimeni nu stie cu precizie, dar este evident ca fostul om de afaceri nu a ajuns la sapa de lemn in urma atacurilor intreprinse de statul rus impotriva companiei IUKOS. „Tot ce a detinut Hodorkovski inainte de retragerea din afaceri, ii apartine. Cati bani are, nu stiu. La fel cum nu stiu cum ii cheltuieste”, declara, recent, fostul partener al lui Hodorkovski, Leonid Nevzlin. „Nu ma intereseaza banii actionarilor IUKOS. Asta nu inseamna ca nu am bani. Fireste ca am”, a afirmat, la randul sau, Hodorkovski, intr-un interviu.