Partenerii sociali ai metalurgiei germane (sectoarele auto, masini-unelte, metalurgie, electrotehnica) au convenit o importanta majorare salariala de 5,6% pentru urmatoarele 20 de luni, masura care se aplica tuturor celor 3,7 milioane de angajati ai acestui segment industrial. O crestere care pare sa raspunda pozitiv la numeroasele critici ale europenilor, care au asteptat ca Berlinul sa puna capat practicii moderatiei salariale permanente. Dar acest acord nu este decat arborele care ascunde padurea. Pentru ca Berlinul nu este pregatit pentru o majorare a salariilor la nivel general.

„Acest acord are darul de oferi securitatea necesara muncii noastre. El este marcat de fair-play si de clarviziune”, a comentat liderul federatiei patronale Gesamtmetall, Rainer Dulger. „Acordurile noastre colective garanteaza o majorare care acopera inflatia, luand, de asemenea, in calcul evolutia productivitatii”, a precizat, la randul sau, presedintele puternicului sindicat IG Metall, Bertold Huber.

Practicata de mai bine de un deceniu, politica salariala germana a intarit competitivitatea intreprinderilor locale si a franat consumul intern si importurile, doua fenomene care explica, partial, insolentul dezechilibru economic dintre Germania si vecinii sai europeni. In acest context, poate fi considerata majorarea obtinuta de metalurgisti drept un semnal al schimbarii de optica? Nu neaparat. In ultimele luni, tot mai multe intreprinderi germane au decis sa-si asume libertatea de a adopta salariile la rezultatele economice, multe procedand, prin urmare, la o diminuare a acstora. Ceea ce demonstreaza ca majorarea obtinuta in cadrul acordurilor colective nu sunt suficiente pentru a compensa scaderile salariale.

Potrivit fundatiei Hans Boskler, 6,8 milioane de salariati sunt platiti cu mai putin de 8,5 euro pe ora. De primele de mii de euro varsate in sectorul automobilistic in 2011 si 2012 au beneficiat numai 55% dintre cei 730.000 de lucratori din acest domeniu, mai precis cei de la Vokswagen, Daimler sau BMW. Restul, interimari sau cei care lucreaza pe baza unor anumite contracte, nu intra sub incidenta acordurilor colective.

Pe de alta parte, daca pana in anii 2000 aceste acorduri colective se incheiau pe 12 luni, acum aceasta regula nu mai este, practic, respectata. Astfel, cel convenit de metalurgisti se intinde pe o perioada de 20 de luni, cel semna recent de Deutsche Post pe 26 de luni. In alta ordine de idei, Lufthansa a oferit un exemplu de cum o majorare poate, ascunde, de fapt, o micsorare a salariilor.

La sfarsitul lu7nii aprilie, cei 33.000 de salariati ai companiei aeriene au obtinut o majorare cuprinsa intre 3% si 4,7% si valabila 26 de luni, adica pana la 31 martie 2015. Din cauza nivelului anual al inflatiei, care poate fi evaluat intre 1,5% si 2%, pentru o buna parte dintre angajatii Lufthansa, cresterea nu va inseamna, practic, nimic. Concluzia:  Germania nu este pregatita pentru o majorare la nivel general a salariilor.