Si nu se poate spune ca autoritatile nu s-au straduit. Dimpotriva, au facut tot posibilul. Singurul lucru pe care nu l-au incercat este emiterea unei legi care obliga actiunile sa creasca, fara sa scada vreodata. Dar cu fiecare noua tentativa, situatia devine, parca, si mai disperata.

Au inceput cu reducerea dobanzii de politica monetara, au laudat, verbal si prin articole de presa, investitiile pe piata de capital, au directionat banii de pensii spre achizitii de titluri, cu riscul de a distruge increderea in fondurile de pensii, au ridicat o serie de restrictii privind tranzactiile cu obligatiuni, etc.

Nimic nu a functionat. Pietele chineze au continuat sa se prabuseasca, antrenand pierderi de 3.200 miliarde de dolari pentru companiile cotate la bursa. Ce se intampla? Neputinta Chinei de a scapa de acest cosmar ridica minim trei intrebari, considera Financial TImes.

1. Situatia actuala poate zdruncina increderea in conducatorii Chinei? Deciziile adoptate in ultimele saptamani par, in cel mai bun caz, tardive si, in cel mai rau caz, stangace. Autoritatilor li se poate reprosa faptul ca au permis sa se ajunga aici. In 2008, liderii de la Beijing au declarat ca bancile centrale occidentale au contribuit la aparitia crizei. Acum, autoritatile chineze pot fi invinuite de acelasi lucru. Incalzind in mod constient piata, ei au ajutat, practic, la crearea unei bule care, mai devreme sau mai tarziu, s-ar fi spart.

2. A doua intrebare vizeaza riscurile sistemice. In 2007 si 2008, indicele Shanghai Composite a cazut de la peste 6000 de puncte la mai putin de 2000, dar economia a evoluat bine, urcand vertiginos. Acum, cresterea a incetinit considerabil, iar cei care au pierdut si vor pierde bani din operatiuni bursiere, vor deveni si mai prudenti. Se va reduce consumul intern, va slabi principalul motor al cresterii.

3. Problema reformelor. Mai devreme sau mai tarziu, lucrurile se vor linisti. Dar fara reforme, fara modificarea politicilor actuale, totul s-ar putea repeta.