Codexul este alcauit din cateva pagini deteriotate de timp, iar analizele de laborator au stabilit ca ele dateaza din secolul al XIII. Ceea ce inseamna ca documentul este cel mai vechi dintre manuscrisele de pe continentul american. Unii sustin insa ca este vorba de un fals, creat de niste infractori in anii 1960.

Ultimele analize, efectuate sub conducerea profesorului Steven Huston a confirmat insa autenticitatea manuscrisului. Cercetatorii sustin ca au reusit sa gaseasca dovezi convingatoare. Spre exemplu, compozitia chimica a cernelurilor folosite coresponde in totalitate compozitiei vopselelor utilizate de mayasi. Pur si simplu, pungasii nu puteau ave astfel asemenea cerneluri, a caror reproducere s-a reusit in conditii moderne abia in anii 1980.

In plus, codexul povesteste despre zeitati necunoscute in urma cu o jumatate de veac. Alt argument evocat de oamenii de stiinta: cunostintele astronomice si calendaristice de o precizie uluitoare cuprinse in manuscrise. Greu de crezut ca infractorii ar fi detinut asemenea informatii.

Autenticitatea manuscrisului a fost pusa la indoiala inclusiv pentru fatpul ca el difera de celelalte codexuri mayase si care se pastreaza in muzeele din Dresda, Madrid si Paris. Oamenii de stiinta au explcat ca autorul necunoscut a elaborat documentul in vremuri tulburi. Pe de alta parte manuscrisul a fost descoperit impreuna cu alte sase obiecte antice, ceea ce confirma, odata in plus, autenticitatea lui.

Testele efectuate au aratat ca toate sunt autentice, varsa lor fiind aceeasi.