Previziunile sunt incluse în ultimul raport al PwC Global Economy Watch, care analizează perspectivele de creştere ale celor mai mari oraşe din Africa sub-sahariană.

Multe dintre marile corporaţii multinaţionale sunt deja active în cel puţin unul dintre cele mai mari oraşe din regiune - Lagos, Kinshasa, Johannesburg.

Economiştii PwC iau însă calcul şi alte 10 oraşe din regiune care ar putea oferi perspective atrăgătoare de creştere investitorilor străini. Se estimează că populaţia acestor oraşe se va dubla până în 2030, crescând cu aproximativ 32 de milioane de locuitori. Cele mai recente prognoze ale Naţiunilor Unite arată că, până în 2030, două dintre aceste oraşe, Dar es Salaam (Tanzania) şi Luanda (Angola), ar putea depăşi populaţia actuală a Londrei. Celelalte oraşe analizate în studiul PwC sunt Khartoum (Sudan), Abidjan (Cote d’Ivoire), Nairobi (Kenya), Kano (Nigeria), Dakar (Senegal), Ouagadougou (Burkina Faso), Addis Ababa (Etiopia) şi Ibadan (Nigeria).

Metropolele sunt punctele de acces preferate ale companiilor interesate de pătrunderea pe noi pieţe, pentru că permit o interacţiune mai strânsă cu clienţii într-un spaţiu geografic relativ restrâns şi gestionarea eficientă a costurilor de distribuţie.

„PwC estimează că activitatea economică în aceste 10 oraşe va creşte cu aproximativ 140 de miliarde de dolari până în 2030. Această creştere este echivalentă cu PIB-ul actual al Ungariei. Companiile din România ar trebui să încerce să speculeze această oportunitate de creştere deosebită din Africa sub-sahariană, recâştigând pieţe pe care, din păcate, România le-a ignorat după 1989”, a declarat Vasile Iuga, Country Managing Partner, PwC România.

Există însă trei probleme care ar putea încetini ritmul de dezvoltare al regiunii. Acestea sunt aspecte cu care ţările din Africa sub-sahariană se confruntă de mai multe decenii, fără mari progrese:

·         Calitatea slabă a infrastructurii de transport (şosele, căi ferate);

·         Sistemele de educaţie inadecvate;

·         Incapacitatea politică, legislativă şi administrativă de a gestiona o economie din ce în ce mai mare şi mai complexă.

“Provocarea pentru decidenţii politici este de a valorifica avantajul demografic al Africii pentru a genera creştere economică şi a depăşi aceste obstacole. Istoria ne arată că acesta nu va fi un proces nici rapid, nici lin. Însă, investitorii pot contribui la rândul lor la dezvoltarea regiunii prin sprijinirea programelor de infrastructură şi educaţie”, a adăugat Vasile Iuga.