1. Ordinul Cavalerilor leprosi din Saint-Lazare

Imaginati-va o armata de cavaleri nobili, in armuri stralucitoare luptand cu indarjire in numele crestinismului. Imaginati-va aceeasi armata de cavaleri, dar care seamana mai degraba cu niste zombi in descompunere. Cam asa aratau cavalerii leprosi ai ordinului Saint-Lazare. 

In secolul al XII-lea, oamenii stiau doar ca lepra ca este contagioasa. Cine contacta aceasta boala erau exclusi din societate si trimisi in locuri speciale, izolate, precum spitalul Ordinului Saint-Lazare situat nu departe de Ierusalim si unde erau ingrijiti cavalerii afectati de aceasta maladie.

Cand hoardele otomane au ajuns la portile Ierusalimului, cavalerii leprosi au decis sa puna mana pe arme, sa imbrace din nou armurile si sa intre in lupta. Cavalerii  Ordinului Saint-Lazare nu s-au remarcat prin fapte de vitejie iesite din comun. Totusi, aceasta armata de oameni constenti ca sfarsitul lor este aproape si care nu simteau durerea din cauza bolii, a avut, fara indoiala un puternic impact psihologic, dar si biologic.

2. Armata uriasilor

Regele Prusiei, Friedrich Wilhelm I, a colectionat uriasi. Uriasi vii. Regele era atat de obsedat de barbatii inalti, incat a creat o armata, unde erau acceptati numai cei de peste 1,80 metri inaltime. Cei care refuzau erau "vanati" si adusi cu forta. In plus, pentru a cuceri simpatia lui Friedrich, regii altor tari ii trimeteau acestuia barbati inalti pentru armata lui de elita.

Petru cel Mare, spre exemplu, a reusit sa costruiasca relatii diplomatice cu Prusia si de prietenie cu regele Friedrich gratie uriasilor rusi trimisi sa serveasca monarhului. Pe de alta parte, Friedrich le cerea soldatilor sai giganti sa-si gaseasc sotii la fel de inalte pentru a naste copii "pe masura parintilor".

3. Amazoanele din Dohamey

In conditiile in care populatia masculina a regatului african Dahomey era, practic, decimata de nesfarsitele razboaie si de comertul ilegal de sclavi, seful acestei tari a gasit o solutie pentru mentinerea armatei sale. El a recrutat femei. Unele veneau de bunavoie. Altele, se inrolau pentru ca nu erau considerate "sotii bune". Armata femeilor războinice din vestul Africii a terorizat această regiune a continentului negru timp de mai bine de 150 de ani, de-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Regatul Dahomey a fost întemeiat în secolul al XVII-lea în zona în care astăzi se găseşte statul Benin, mărginit la vest de Togo şi la est de Nigeria.Femeile războinice cunoscute astăzi drept "amazoanele din Dahomey" se trag dintr-un grup ce avea ca ocupaţie de bază vânătoarea de elefanţi: gbeto. Acesta a fost fondat în timpul domniei regelui Wegbaja, în primul secol de existenţă al regatului Dahomey.

Amazoanele din Dahomey studiau arta militara si indeplineau atat rolul de gărzi ale palatului regal, dar si misiunea de aplicare a edictelor emise de rege. Totusi, ele nu beneficiau de un antrenament special. In schimb, ele se bucurau de libertati absolut de neimaginat in acele timpuri. 

Astfel, aceste femei aveau voie sa bea alcool si sa fumeze, ba chiar sa detina 50 de slavi. Cel care indraznea sa atinga o amazoane era condamnat la moarte. Conform relatărilor exploratorilor europeni, armata feminină organiza simulări ale bătăliilor în cadrul ceremoniilor regale, iar talentul femeilor în luptă îl depăşea pe cel al bărbaţilor din armata dahomiană. De asemenea, copilele crescute pentru a deveni soldaţi erau supuse unui antrenament intens de desensibilizare încă de mici.

4. Armata celtilor despuiati

Membrii Gaesatae erau mercenari angajaţi de celţi pentru a participa la războaiele împotriva armatelor romane. Potrivit istoricilor de la acea vreme, acesti mercenari erau bărbaţi tineri care mergeau la luptă dezbrăcaţi, înarmaţi doar cu suliţe, pe motiv că hainele ii deranjau.

In schimb, ei nu renuntau la bijuteriile de aur.

5. Armata gonflabila a americanilor

Ea este cunoscuta, de asemenea, sub numele de "armata fantoma". In timpul celui de-al doilea Razboi mondial, americanii au creat o echipa de artisti, actori, ingineri de sune, designeri vestimentari si experti ai agentiilor de publicitate, a caror principala misiune a constat in inducerea inamicului in eroare.

Detasamentul 23 numara aproape 1.100 de oameni. Rolul lor a fost de a intimida dusmanul cu ajutorul "magiei" hollywoodiene. In acest scop, ei au folosit echipamente militare gonflabile, efecte sonore si pitehnice, costume si alte accesorii. Astfel, serviciile germane de spionaj constatau aparitia brusca a unor unitati de lupta intr-un loc unde nu ar fi trebuit sa fie!

Sute de tancuri si instalatii de artilerie apareau efectiv din aer, indreptandu-se in mod amenintator spre trupele germane. Echipajele avioanelor germane de razboi si generalii germani erau, pur si simplu, bulversati de aceste informatii. Dar este imposibil, exclamau ei. La fel de rapid, "armata fantoma" se evapora, pentru a se ivi, la fel de neasteptat, intr-un alt loc.

Despre existenta "armatei fantoma" nu s-a stiut nimic pana in 1996. Trupele speciale din această divizie au luat parte la circa 20 de misiuni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

6. Batalionul mortii

În perioada de apogeu al Primului Război Mondial, teritoriul Rusiei era "sfartecat" de numeroase conflicte revolutionare, iar populatia isi pierduse increderea si era cu moralul la pamant. O situatie care s-a schimbat insa dupa aparitia "in scena" a Mariei Botchkareva, o femeie curajoasa si intreprinzatoare, care a propus formarea primului batalion alcatuit în totalitate din femei.

Bochkareva, lidera acestei unităţi, a supus recrutele unui regim de instructaj mai dur chiar şi decât cel al standardelor Rusiei ţariste. În timpul catastrofalei ofensivei Kerenski, unitatea ei a fost singura care a continuat lupta de la Smorgon, reuşind în cele din urmă să captureze trei tranşee germane.

Batalionul feminin al Morţii a avut atât de mult succes încât a supravieţuit până în anul 1917, când a fost dizolvat după ce bărbaţii din diverse regimente s-au plâns de comportamentul femeilor soldat, cel mai probabil pentru că nu le permiteau să se retragă din luptă.

Botchkareva a devenit una dintre primele femei-ofiteri din Rusia. Totusi, in 1920 ea a fost executata, sub acuzatia de "dusman al republicii muncitorilor si taranilor".