An de an, Soboli, un sat din sudul Belarus, dispare, practic, "inghitit" de vegetatia parca prea bogata. Arborii vigurosi strapung acoperisurile caselor abandonate. Aerul, copacii, plantele: nimic nu pare anormal. Dar pamanturile, casele traditionale din lemn, puturile, campurile si padurile au fost poluate de cesiu 137 si strontiu, doua substante radioactive. Otrava invizibila care i-au alungat pe tarani din aceste locuri.

Oficial, Soboli nu mai exista. Localitatea a fost evacutata, partial ingropata si stearsa din registrele administrative, asa cum s-a intamplat cu zeci de alte asezari din rgiune dupa catastrofa de la Cernobil. Dupa explozia reactorului numarul patru al centralei situata la numai 40 de kilometri de Soboli, norul radioactiv a depus 70% din deseurile lui pe teritorul belarus.

Toate localitatile, satele si padurile aflate pe o raza de 30 de kilometri de centrala au fost declarate nelocuibile timp de mii de ani. Situat chiar la limita acestei zone, Soboli a scapat cu greu. Dupa evacuare, pensionarii s-au intors insa acasa. Au ocupat ilegal vreo 20 dintre casele care nu fusesera distruse, ducand o viata aproape salbatica.

Autoritatile ii lasa in pace. "Radioactivitatea? Nu ne pasa, nu se simte", glumesc Maria si Iavanova, doi batranele cu maini aspre, dar ochi inca ageri. Desi oasele le dor, ele se hranesc cu legume din gradina lor. Si ce daca solul este iradiat, spus ele. "Guvernul ne-a oferit apartamente la bloc. Dar aici aerul este mai curat". Daca au noroc, isi vor gasi sfarsitul aici, la Soboli.

In asezarile de la marginea zonei interzise, traiesc peste un milion de belarusi. Autoritatile prefera sa le numeasca teritorii reabilitate.