Incepand din 1995, China a cheltuit 226,1 miliarde de dolari pentru fuziuni si achizitii in diferite colturi ale lumii, cu scopul de a acapara o parte importanta a resurselor mondiale. Surse din guvernul de la Beijing si din afara lui sustin insa ca autoritatile tarii isi revizuiesc abordarea si ca, pe viitor, vor adopta o pozitie considerabil mai prudenta. Liderii chinezi se opun tot mai frecvent iesirii companiilor pe pietele externe, interesul lor imediat fiind acela de a afla daca respectivul proiect va aduce vreodata bani.

Din totalul sumei mentionata mai sus, peste 10 miliarde de dolari au fost folositi pentru cumpararea de extractii de minereu. Dar nici pana acum, respectivele mine nu au fost date in exploatare. Probleme aparute vizeaza faptul ca in Australia sau Brazilia infrastructura existenta s-a dovedit insuficienta pentru transportul materiei prime. Ca atare, dezvoltarea proiectelor reclama investitii suplimentare, costuri mult peste asteptari.

Spre exemplu, compania chineza Citic Pacific si-a propus sa preia o exploatare de minereu de fier, a carei punere la punct presupunea investitii de 2,5 miliarde de dolari. De aici, China urma sa primeasca materia prima necesara productiei de aluminiu. O achizitie care ar fi ajutat China sa intre pe piata mondiala a companiilor miniere, unde rolul dominant revine gigantilor BHP Biliton, Rio Tinto si Vale.

Dar planurile nu s-au implinit. Citic Pacific a inceput sa se confrunte cu tot felul de probleme: de la costul prea mare al fortei de munca, pana la uriasele instalatii de fragmentare a minereului, care nici acum nu functioneaza. Expertii considera ca intreprinderea chineza nu ar fi intampinat asemenea dificultati daca ar fi folosit metodele standard de fragmentare. Ca atare, cheltuielile s-ar putea ridica la 11 miliarde de dolari.