Problema este ca, potrivit datelor statistice, situatia nu se incadreaza in previziunile expertilor: chinezii nu vor sa cheltuaisca, salvand astfel economia nationala, noteaza WSJ. In 2012, consumul a reprezentat 35,7% din PIB-ul Chinei. In SUA, spre exemplu, acest indice este de 70%. Cresterea economica in China se bazeaza pe investitii, banii fiind injectati cu precadere in proeicte de infrastructura sau de infiintare a unor noi uzine. Or, afirma economistii, o astfel de abordare constituie o piedica in calea unei cresteri stabile.

Dar, scrie mai departe cotidianul american, este foarte posibil ca temerile expertilor sa nu-si gaseasca justificare in practica. Functionarii chinezi declara tot mai des ca niciodata consumatorii nu s-au abatut de la obligatiunile lor. Pur si simplu, ei nu au fost luati in calcul.„Statisticile oficiale subestimeaza contributia consumului casnic”, a explicat viceguvernatorul Bancii centrale a Chinei, Yi Gang. Mult timp, dobanzilor scazute practicate in China au blocat cresterea consumului intern, dar acum influenta acestui factor este intr-o continua scadere.

Punctul de vedere exprimat de Yi este confirmat de statistica Universitatii Pensylvania. In China preturile sunt mai mici decat in alte tari ale lumii. Comparand consumul in preturi, reiese ca, in realitate el este mai ridicat in China, iar cresterea lui mai stabila. Conform estimarilor expertilor americani, ponderea consumului in PIB-ul Chinei este, de fapt, de 43,8%.

Prin urmare, concluzioneaza Wall Street Journal, daca Yi are dreptate, China ramane in continuare locomotiva economiei mondiale. O crestere a consumului in China va fi o salvare pentru numeroase corporatii, spre exemplu Apple, care vinde tot mai multe smarpthone-uri clasei de mijloc din China. Dar daca Yi nu are dreptate, costurile vor fi dintre cele mai mari: guvernul va frana reformele, ceea ce va conduce la o incetinire considerabila a economiei lumii.