Astfel, racheta "Buran 1.02" si prototipul ei OK-MT, adica tot ce a mai ramas din programul spatial sovietic, si-au gasit adapost intr-un hangar urias, construit dintr-un metal de proasta calitate si cu vopseaua coscovita. Astazi, "visul sovietic despre cucerirea cosmosului" se vede doar pe jumatate: o parte a aparatului zace ingropata un stras gros de mizerie si praf.

Hangarul are 70 de metri inaltime si este lung de 135 de metri. Potrivit Der Spiegel, alt "Buran", cu numarul 1.01 si aflat intr-un hangar asemanator din vecinatatea primului, a fost grav deteriorat dupa ce acoperisul cladirii s-a prabusit in 2002. A fost singura "naveta" care a efectuat un zbor fara pilot in 1988.

"Peretii sunt plini de gauri, ferestrele sunt sparte", despre Der Spiegel starea multor dintre cladirile si hangarele dispuse pe teritoriul Baikonului. "Dar cel mai nesigur dintre toate este hangarul cu racheta purtatoare "Energia": sunt foarte multe panouri metalice, iar la un vant mai puternic intreaga constructie s-ar putea prabusi", afirma publicatia.

Poate ca sfarsitul deplorabil al unui proiect care se dorea maret este motivul pentru ca accesul la ceea ce a mai ramas din "Buran" este limitat. "Totul arata ca si cum locul ar fi fost parasit in mare graba. Printre altele, pot fi vazute aparate si echipamente din mai multe epoci istorice. Si cred ca, intr-o prima faza, toti si-au imaginat ca totul va fi reluat, ca se va reveni la normal dupa o scurta perioada de probleme financiare".

Dar, odata cu incheierea razboiului rece s-a evaporat inclusiv disponibilitatea conducerii sovietice de a investiti milioane de dolari in programul spatial.