Dar de ce actiunile militarilor rusi deplasati in interiorul Rusiei sunt considerate de Occident drept o provocare, iar actiunile militarilor americani, dislocati in apropierea frontierelor Rusiei, nu?, se intreaba publicatia americana The American Conservative. Iar inainte ca situatia sa degenereze intr-o confruntare serioasa, sa ne verificam cartile.

Germania ar urmasa puna la dispozitia NATO unul dintre batalioanele care vor fi deplasate in zona Baltica. Plan sustinut insa de doar 31% dintre nemti, potrivit unui recent sondaj de opinie, 57% pronuntandu-se impotriva. Alt studiu sociolog, organizat, de aceasta data, in Italia si Franta, arata ca majoritatea locuitorilor acestor state se opun lansarii unor operatiuni militare impotriva Rusiei, chiar si in cazul in care trupele Moscova ar intra in Litunia, Letonia, Estonia sau Polonia. "Daca se va ajunge la razboi in regiunea Marii Baltice, aliatii nostri europeni prefera ca americanii sa lupte in locul lor", scrie autorul articolului.

Cand comandantul armatei americane, generalul Ray Odierno s-a retras la pensie, el a fost intrebat care este, in opinia lui, cea mai mare amenintare pentru SUA. In loc de raspuns, el a repetat cuvintele generalului de infanterie marina Joseph Dundorf: "Cred ca este Rusia". In context el a mentionat amenintarile care planeaza asupra celor trei state Baltice si a Ucrainei. Intre timp, cand Odierno a intrat in armata, aceste patru tari faceau parte din URSS si nimeni la Casa Alba nu se gandea atunci, in perioada razboiului rece, ca securitatea lor va trebui, intr-o buna zi, aparata.

"Independenta tarile Baltice a fost unul dintre principalele dividente ale pacii instaurata dupa sfarsitul razboiului rece. Dar cand au devenit ele atat de valoroase pentru interesele americane, incat sa merita un razboi cu Rusia?", se intreaba din nou The American Convervative. Poate ca Putin se afla in fruntea listei dusmanilor Americii, dar poate ar trebui sa incercam sa privim la lumea inconjuratoare de pe pozitia lui, indeamna publicatia.

Cand Ronald Reagan s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov in 1986, Putin abia implinise 30 de ani, iar imperiul sovietic se intindea de la Elba pana la Stramtoarea Bering, din Arctica pana in Afganistan. Rusii erau in Africa, in Marea Caraibe si in America Centrala. URSS era o superputere a lumii, care concura cu SUA. Cand Putin a implinit 40 de ani, Armata Rosie isi incepea retragrea din Europa, iar tara lui se destramase in 15 state. Iar cand Putin a ajuns la putere, URSS isi pierduse o treime din teritoriu si jumatate din populatie.

Marea Neagra, candva un fel de proprietate a URSS, era acum impartita intre Ucraina, Georgia, Bulgaria, Romania si Turcia. Navele militare ruse care pornesc din portul Sankt-Petersburg spre Atlantic trebuie sa treaca pe langa liniile de coasta ale opt tari NATO: Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Germania, Danemarca, Norvegia, Marea Britanie.

Putin a vazut cum NATO, in pofida promisiunilor date de americani lui Gorbaciov, cuprinde treptat Europa de Est, parasita de Moscova in virtutea angajametelor asumate de Washington. Acum, Putin aude cum liderii americani sugereaza primirea Moldovei, Georgiei si a Ucrainei in NATO, alianta vazuta de Kremlin ca fiind indreptata impotriva Rusiei.

Daca SUA ar fi pierdut razboiul rece, iar avioane militare rusesti ar fi patrulat nu departe de San-Diego, Pensacola sau Norfolk, cum ar fi reactionat pilotii avioanelor americane de lupta F-16? Daca am fi constatat ca Mexic, Canada, Cuba si o mare parte din America Latina ar fi facut parte dintr-o alianta intreptata impotriva SUA, care gazduiesc pe teritoriul lor baze si militari rusi, am fi interpretat toate astea ca pe "o mana intinsa a parteneriatului"?

"Adunam roadele maniei si indignarii absolut justificate ale poporului rus, furiosi ca am profitt de destramarea imperiului sovietic", sustine publicatia citata, intrebandu-se, in incheiere ca, "daca acum asistam la al doilea razboi rece, sa fie Rusia cea care l-a inceput?".