Anul 2012 reprezintă finalul hegemoniei aşa-numiţilor băieţi deştepţi din energie şi totodată a însemnat dispariţia curentului ieftin de pe piaţă. Povestea lor a durat timp de aproape zece ani, perioadă în care am avut parte de contracte secrete, distorsionarea pieţei şi, spununele voci, devalizarea Hidroelectrica.


Totul a început în 2001 atunci când firma elveţiană Sulzer, reprezentată în ţară de Bogdan Buzăianu, a pus mâna pe un contract de retehnologizare a hidrocentralei de la Porţile de Fier, cea mai mare din ţară. Din cauză că la vremea aceea statul român nu avea bani s-a căzut de acord ca o bună parte din curentul produs de Hidroelectrica să fie preluat de Energy Holding, o companie care apărea ca fiind a aceluiaşi Buzăianu. Acest contract a fost semnat la începutul anului 2004, moment când s-a consfiinţit apariţia băieţilor deştepţi din energie. Respectiva înţelegere a fost secretă, încheiată pe ani buni.

Dacă la început înţelegerea a fost favorabilă Hidroelectrica în sensul că preţul de vânzare era peste media pieţei, cu timpul contractul a devenit defavorabil producătorului de energie iar acest fapt a fost vizibil în momentul în care a apărut pe piaţă bursa de energie OPCOM, în 2006. În perioada 2006-2012, Hidroelectrica a suferit prejudicii de 1,4 miliarde de lei reprezentând diferenţa dintre preţul mediu de pe OPCOM şi preţul prevăzut în contractul cu Energy Holding.

Buzăianu avea să facă câteva mişcări în sensul că a introdus în piaţă şi alte nume. Chiar dacă a ieşit din acţionariatul Energy Holding în 2002 el a condus companie prin interpuşi. Pe parcurs a înfiinţat o altă companie, Buzzmann Industries în timp ce Energy Holding avea să ajungă în proprietatea unei bănci din Elveţia, ţară unde s-au făcut multe jocuri ce avea cu miză beneficiarii de curent ieftin de la Hidroelectrica. Gurile rele susţin ca Buzăianu ar fi fost doar un paravan pentru interese ale unor servicii secrete din România.

În 2008, după mai multe tranzacţii, alţi elveţieni, Atel preiau Buzzman Industries şi Ehol, societate care a preluat o parte din contractele Energy Holding. Ulterior Atel îşi schimbă denumirea de Alpiq şi se impune pe piaţă ca al doilea mare băiat deştept.

În plină perioadă de criză, atât Energy Holding cât şi Alpiq, prin cele două companii, RomIndustrie şi RomEnergie, au scos profituri serioase. De exemplu, Alpiq a realizat 42 milioane de euro în 2009 şi 33,4 milioane de euro în 2010.

La un an după semnarea primului contract Energy Holding-Hidroelectrica, îşi face intrarea Alro Slatina, combinatul oligarhului rus Vitali Matsitsky. EH renunţă la contractul de livrare către producătorul de aluminiu şi plasează Alro în rândul clienţilor Hidroelectrica, în baza unei prevederi din contract care spune că în cazul în care Energy Holding nu mai poate livra energie atunci combinatul trece automat la producătorul de electricitate.

Alro avea să semeneze ulterior un contract până în 2018 unde preţul de achiziţie al curentului a fost stabilit în funcţie de cotaţia aluminiului la bursa de mărfuri de la Londra. Curat hedging !

Pe lista băieţilor deştepţi au figurat şi sârbii de la EFT, companie cu o influenţă foarte mare în Balcani. Prezenţi în România din 2001 ei au început să facă tranzacţii cu curent din 2006, ajungând să fie principalii exportatori de curent.


Primele semne ale căderii lor au venit în 2011 când seceta a lovit în producţia de curent a Hidroelectrica. Producătorul a activat clauza de forţă majoră pe contracte şi a redus astfel cu mult cantitatea livrată către clienţi. Băieţii deştepţi au fost nevoiţi atunci să cumpere curent din altă parte, la preţul pieţei, pentru a-şi onora la rândul lor clienţii. În plan finaciar asta a însemnat o mare pierdere. EH de exemplu a coborât la minus 8 milioane de euro în 2011 de la un profit de 15 milioane de euro.

În 2012, toţi aceşti băieţi deştepţi au primit lovitura de graţie pentru că Hidroelectrica a intrat în insolvenţă şi mare majoritate a contractelor au fost reziliate de către administratorul judiciar al companiei EuroInsol, singurul scăpat dintre cei sus numiţi fiind Alro.

În luna iunie, Energy Holding, Alro, Alpiq sau EFT cumpărau un MWh cu 130 lei în medie în timp ce piaţa era undeva la 170-180 lei/MWh. După reziliere, toţi aceştia, cu excepţia Alro, care a renegociat contractul până la nivelul din piaţă, au fost nevoiţi să vină pe bursa de energie OPCOM şi să cumpere de pe unde se poate. Azi, preţurile medii sunt undeva la 220 lei/MWh. Curentul ieftin pentru unii a dispărut.