Croaţia, care a aderat la UE în urmă cu patru ani si are un Guvern de centru-dreapta, vrea să intre în ERM II (mecanismul ratelor de schimb - n. r.) în următorii trei ani, înainte ca ţara să preia preşedinţia UE, în 2020, a afirmat premierul croat. Banca Centrală a Croaţiei menţine deja moneda naţională, kuna, într-o bandă îngustă de variaţie, între 7,3 - 7,7 pentru un euro, intervenind ocazional pe piaţa valutară internă, în special pentru a atenua presiunile care duc la aprecierea monedei.

Principala dificultate a Croaţiei înainte de adoptarea euro o reprezintă reducerea datoriei publice, care este uşor peste 80% din PIB. "Obiectivul nostru este reducerea datoriei la 72% din PIB până în 2020. Vom adopta măsuri majore de consolidare fiscală, iar anul acesta deficitul bugetar va fi chiar mai scăzut decât nivelul de 0,9% din PIB înregistrat anul trecut", a declarat Plenkovic.

Cinci dintre fostele state comuniste care sunt acum membre ale UE - Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia şi Lituania - sunt deja în zona euro. Altele precum Polonia, Cehia şi Ungaria, nu se grabesc sa adere, din cauza discrepanţelor existente între veniturile din estul şi vestul continentului, dar si a dorintei a avea politici monetare independente pentru a le ajuta să gestioneze şocurile economice externe, scrie agerpres.

Luna trecută, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, şi-a exprimat dorinţa de a vedea cât mai multe ţări din UE intrand in zona euro. În schimb, guvernatorul Băncii Naţionale a Austriei, Ewald Nowotny, a apreciat că zona euro nu ar trebui să relaxeze condiţiile ce trebuie îndeplinite de statele membre UE care vor să adere la euro, adăugând că ar trebui analizate cu atenţie economiile statelor candidate.

Nowotny a aratat că principalele criterii ce trebuie îndeplinite pentru aderarea la zona euro se referă la rata inflaţiei, evoluţia dobânzilor pe termen lung, deficitul bugetar, datoria publică, stabilitatea cursului de schimb şi o serie de aspecte juridice precum independenţa băncii centrale.