Dolarul american a fost tranzacţionat săptămâna trecută la cea mai mare cotă din ultimele două luni. Se pare că episodul de slăbiciune înregistrat spre sfârşitul lui septembrie şi în cea mai mare parte a lunii octombrie s-a încheiat, după ce Rezerva Federală a şocat piaţa, nesupunând achiziţiile de active nici unul proces de „taper” la întâlnirea FOMC din 18 septembrie, cu efectele blocajului guvernamental al SUA rămase în ceaţă până în prima jumătate a lunii octombrie.

Se aştepta ca închiderea guvernului să aibă un impact asupra cifrelor forţei de muncă din octombrie, dar raportul întârziat pe octombrie de săptămâna trecută, legat de locurile de muncă, a înregistrat o cifră neaşteptat de bună în privinţa salariilor şi o îmbunătăţire considerabilă faţă de celalalte date ale lunilor trecute. În răspuns, piaţa a revenit la părerea că Rezerva Federală va căuta să-şi reducă achiziţiile de active înainte de întâlnirea din ianuarie – poate chiar înaintea întâlnirii din decembrie, dacă datele, până la acel punct, se vor dovedi încurajatoare.

To taper or not to taper?

În ceea ce priveşte dolarul american, în prim vizor este dezbaterea în curs – dacă şi când Rezerva Federală va supune achiziţiile active procesului de „taper”- de reducere a achizițiilor de bonduri; în teorie, „taper” aducând consecinţe pozitive asupra dolarului, iar „non-taper” negative. Estimările încep să plaseze temporal procesul de reducere fie în ianuarie, fie în martie, deşi există speculaţii din ce în ce mai mari, chiar dacă la nivel de minoritate, că Rezerva Federală nu se va atinge de această masură în viitorul apropiat şi că îşi va mări achiziţiile pe seama valului de slăbire economică, sau cum sugerează ultimele ştiri, pe seama semnalelor că deflaţia rămâne încă o ameninţare.

În orice caz, pentru Rezerva Federală chestiunea de „taper” a devenit un fel de „alege-ţi arma cu care vrei să fii omorât”. Pe de o parte, este uşor de argumentat că Rezerva Federală ezită în reducerea de achiziții, având în vedere lecţia de la începutul anului, când mica ameninţare de reducere de achiziţii a declanşat o avalanşă pe bond markets şi o lichiditate uriaşă pe pieţele valuare şi economiile emergente. O achiziţie de active combinată cu „taper” ar risca încrederea pieţei şi ar slăbi fundamentele, care deja se confruntă cu turbulenţe din cauza ratelor mari. Pe de altă parte, există o convingere tot mai răspândită că equity markets se află într-un balon şi că nevoia ca Rezerva Federală să verifice creşterea achiziţiilor e din ce în ce mai evidentă, orice corecţie severă pe equity markets fiind pusă în cârca Rezervei Federale.

Cursa continuă să se accelereze

E interesant că revenirea Rezervei Federale la intenţia de „taper” a fost salvat doar parţial deteriorarea bond markets şi a pieţelor valutare emergente. Cursul dolarului a înregistrat o creştere în raportul de vineri asupra locurilor de muncă din SUA, lucru care pare să fi împins Rezerva Federală în anunţarea primului proces de „taper”. Dacă vom asista la o reducere a achiziţiilor din partea Rezervei Federale, ne putem aştepta la o cursă a dolarului şi mai accelerată, dacă obligaţiunile vor creşte şi vom avea parte de o reducere în Amazonul de lichiditate. Cursa va continua să se accelereze şi mai mult atâta timp cât dolarul va fi privit drept un „paradis sigur”, iar Rezerva Federală devine prima bancă majoră care să purceadă la o înăsprire a politicii.

Dolarul a crescut pe rănile altora

Dar chiar şi fără un proces de „taper” din partea Rezervei Federale, viitorul dolarului e promiţător, având în vedere că celelalte valute se confruntă cu propriile lor probleme. În Europa, fie Banca Centrală Europeană va intra în jocul devalorizării valutei, fie spectrul deflaţiei se va lărgi, nemaimenţionând că ţările periferice ale zonei euro – şi chiar Franţa, ameninţă să îşi ia o vacanţă de la euro – în scopul devalorizării, dacă politica nu se va schimba în curând.

În Anglia, puterea economică şi puterea lirei sterline s-au datorat politicii guvernului britanic de a încuraja piaţa imobiliară să se împrumute în vederea acordării de credite pentru locuinţe ieftine. Între timp, în septembrie, Anglia a înregistrat printre cele mai mari deficite de tranzacţionare din lume, compensate parţial de fluxurile mari de capital din zona de high-end şi a pieţei imobiliare britanice. Să urmărim comunicatele Băncii Angliei pentru a vedea în ce măsură puterea lirei sterline va avea pe ce să se sprijine.

În Elveţia, ne aşteptăm la un răspuns din partea Băncii Naţionale a Elveţiei, dacă semnalele deflaţiei se adâncesc, şi la o slăbire bruscă a francului dacă Banca Centrală Europeană se mişcă în direcţia recuperării de „peripheral sovereigns”. Banca Japoniei va fi prima bancă centrală care va duce politica monetară la noi extreme dacă – sau, aş îndrăzi să spun, când – impulsul iniţial al politicii curente va eşua. Ca o paranteză, va fi intersant de văzut dacă cursul USD-JPY va scădea în urma politicii Abenomics, care nu ştim cât va ajuta economia japoneză, declanşând poate următoarea mişcare agresivă din partea Băncii Japoniei sau, chiar mai interesant, din partea guvernului Abe. „Calea dreptă” de a distruge o valută este prin tipărirea de bani de către guvern în finanţarea activităţilor, nu prin achiziţionarea de active de către banca centrală.

Slăbirea dolarului ar mai putea suferi unul sau două sughiţuri până la sfârşitul anului, cum aşteptările procesului de „tapering” ba scad, ba cresc, dar, în cele din urmă, dolarul prinde din nou viteză şi s-ar putea să aibă o revenire puternică în 2013.