Sunt companii care au făcut din recuperarea de creanţe o afacere extrem de profitabilă. Poate părea cinic, dar succesul lor este direct proporţional cu insuccesul altora. Cu cât cei care au datorii, fie că este vorba despre firme, fie că este vorba despre oameni, ajung în situaţia de a nu le mai putea plăti, cu atât businessul lor devine mai înfloritor. Numai anul trecut au recuperat creanţe în valoare de 383 de milioane de euro.

Recuperarea datoriilor este obiectivul principal de activitate al celor 11 companii care fac parte din Asociaţia de Management al Creanţelor Comerciale. Coface, Eos, Kruk International, Creditreform, Cycle şi Next Capital sunt doar câteva dintre membri acestei asociaţii.

Firmele care se ocupă cu recuperarea datoriilor sunt angajate de către instituţii financiar bancare, companii de leasing, operatori de telefonie şi operatori de servicii. În schimbul unui comision care variază între 2 şi 12%, în funcţie de sectorul din care provin creanţele şi de vechimea lor, încep procesul de recuperare, stabilind cu debitorul, cel care trebuie să returneze sumele de bani, valoarea ratelor pe care acesta le poate plăti şi perioada de rambursare. Valoarea comisionului se calculează strict în funcţie de datoriile firmei şi de natura creditelor, precizează cele mai multe anunţuri de ofertă. De asemenea, în majoritatea cazurilor, taxele de registru şi cele neseare înregistării tranzacţiei la autorităţi se achită de către cedent, adică de cel care vinde datoria.

Piaţa de colectare a creanţelor valorează peste 1,81 miliarde de euro
Reprezentanţii Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale (AMCC) estimează că, anul acesta, numărul salariaţilor angajaţi în activitatea de colectare a datoriilor va ajunge la aproximativ 1.600. Şi în 2011 numărul lor a crescut, cu 7% faţă de 2010.

Totalul pieţei de colectare a creanţelor la nivelul AMCC, anul trecut, a fost de 1,81 miliarde de euro. Comparativ cu anul 2010, în 2011, piaţa colectării creanţelor a crescut cu aproximativ 6%. Valoarea medie a unei creanţe este de 297 de euro, înregistrând o uşoară scădere faţă de anul 2010, când valoarea medie a creanţelor a fost de 311 de euro. Cele mai multe creanţe vin din sectorul bancar, urmat de telecom şi leasing. Anul trecut, firmele de recuperare a creanţelor au cumpărat de la bănci credite neperformante de 684 de milioane de euro, conform Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale.

Băncile reuşesc să recupereze în medie 35% din valoarea creanţei la creditele de consum fără garanţii la care clienţii nu mai plătesc ratele, restul fiind pierdere. Situaţia este diferită în cazul creditelor garantate cu ipotecă, unde rata de recuperare ajunge la 80%, conform unui studiu al BNR.
"Pierderea estimată în caz de neperformanţă pentru creditele de consum negarantate cu ipoteci şi pentru cardurile de credit înregistrează cel mai ridicat nivel - 65%, respectiv 60% -, în timp ce pentru creditele imobiliare şi cele de consum garantate cu ipoteci se situează uşor sub 20%", se arată în studiul realizat de banca naţională.

Valoarea totală a cazurilor recuperate, potrivit informaţiilor AMCC, a fost de circa 383 de milioane de euro. Creanţa medie recuperată a avut valoarea de 118 euro, o sumă similară cu cea din 2010.
Anul trecut s-a înregistrat o scădere a numărului de creanţe externalizate, pe ambele segmente, atât pe segmentul de colectare de la persoanele juridice, cât şi pe segmentul destinat persoanlor fizice, de aproximativ 2%, dar valoarea acestora a crescut cu 6%, comparativ cu 2010, conform AMCC.

Diferenţa dintre creanţe şi datorii
Pentru cei mai mulţi, nu se face nicio distincţie între creanţe şi datorii, iar cei doi termeni se confundă sau sunt folosite ca sinonime. În realitate, datoriile sunt diferite de creanţe.

Datoriile sunt sume de bani, puse la dispoziţie de diverse instituţii sau persoane fizice ori juridice, şi au, de obicei, un termen de rambursare. Creanţele sunt tot sume de bani, acordate temporar din patrimoniul propriu al unei persoane fizice ori juridice, în schimbul căreia trebuie să primească un echivalent valoric.

Pentru a înţelege mai bine care este diferenţa dintre cei doi termeni, creanţă şi datorie, putem lua ca exemplu cazul a doi prieteni. Unul dintre aceştia, să zicem Petre, îi împrumută prietenului său Andrei, o sumă de bani, în schimbul promisiunii că îi va primi înapoi la salariu. Din diferite motive, Andrei nu îi dă banii înapoi, iar Petre îi reproşează că are o datorie la el. Exprimarea corectă ar fi „Andrei, ai o creanţă faţă de mine”, pentru că prima formulare înseamnă, de fapt, că Petre îi este dator prietenului său şi nu invers.

Creanţele sunt de două tipuri – pe termen scurt şi pe termen lung. În prima categorie intră creanţele comerciale, salariale, sociale, fiscale sau diverse. Creanţele pe termen lung trebuie rambursate într-un interval de timp mai mare de un an de zile. Din punct de vedere contabil, acest tip de creanţe include, printre altele, sumele de bani datorate de filiale companiei mamă sau împrumuturile acordate pe termen lung.

Ce fac firmele de recuperare
Procedura de cumpărare de creanţe este una complexă, potrivit lui Constantin Coman, director general adjunct, în cadrul Coface România, una dintre firmele care fac parte din Asociaţia de Management al Creanţelor Comerciale şi singurul furnizor de servicii integrate de management al riscului de credit din România, şi presupune: trimiterea confirmării de participare la licitaţia de vânzare, primirea pachetului de informaţii asupra creanţelor, o eventuală rundă de întrebări şi răspunsuri din partea cumpărătorilor, după analizarea portofoliului, trimiterea ofertelor, anunţarea căştigătorului, negocierea contractului şi semnarea tranzacţiei. Constantin Coman adaugă ca pot fi diferite metode de ofertare - plata pe loc la semnare sau “profit sharing”, un sistem prin care părţile împart profitul, în funcţie de anumite grile pe rate de succes.

“De obicei, recuperarea creanţelor este făcută fie de cumpărător, dacă deţine un call center propriu sau le externalizează către agenţii specializate de colectare; există şi situaţii în care, după o perioadă de timp, cumpărătorul poate încerca revânzarea portfoliului servisat către alţi cumpărători”, explică reprezentantul Coface. Termenul de servisare are înţelesul de servicii de colectare de creanţe, fără a cumpăra portofoliul, „deci prestarea de servicii de colectare creanţe, servisat, - a fost prelucrat sau colectat de o agenţie de colectare”, precizează Constantin Coman.

Isabela Iacob, directorul Kruk România, unul dintre principalii jucători pe piaţa serviciilor de colectare a creanţelor din România, spune că în perioada iulie 2010 - iunie 2011 valoarea cazurilor transferate de Kruk International a fost de 2,4 miliarde de lei.

Unul din patru români are datorii
Plata utilităţilor, creditele bancare în general şi ratele la credite ipotecare sunt principalele motive pentru care românii ajung să acumuleze datorii, arată un studiu, realizat de compania de cercetare TNS-CSOP, la cererea Kruk International.

15% dintre români susţin că au luat un credit pentru a acoperi unul vechi, 25% au acumulat datorii în 2011 şi 6% au intrat în contact cu o firmă de colectare creanţe sau cu un departament specializat în acest sens din cadrul unei companii, se mai arată în studiul citat. Aproape 66% din români afirmă că plata utilităţilor este principalul motiv din cauza căruia au acumulat datorii. Creditele la bancă i-au făcut pe 54% dintre români să se îndatoreze, iar ratele ipotecare i-au afectat pe 45% din aceştia.

Criza, tăierea salariilor sau pierderea locului de muncă sunt factori care afectează plata ratelor şi a creanţelor, iar firmele care se ocupă de recuperarea acestora câştigă. Dacă acestea contribuie la bugetul de stat, prin plata impozitelor, persoanele care se ascund în spatele anunţurilor de la mica publicitate, înşală statul.

Tendinţele pieţei de colectare de creanţe din 2012, potrivit reprezentanţilor AMCC

Reprezentanţii AMCC estimează că piaţa de colectare de creanţe din România va continua să crească, având în vedere că băncile încâ nu au vândut toate portofoliile de creanţe neperformante.

- Pe segmentul colectării de creanţe de la persoanele juridice, AMCC anticipează o scădere de minim 10%
- Pe segmentul colectării de creanţe de la persoanele fizice, oficialii AMCC susţin că tendinţele sunt de stabilizare
- Referitor la vânzarea portofoliilor de creanţe, există posibilitatea unor fluctuaţii. În cazul în care băncile vor hotări să vândă portofoliile de creanţe neperformante cu ipotecă şi/sau pe cele de tip IMM/Corporate, creşterea pe acest segment va fi foarte mare.

SURSA: AMCC

Distribuţia cazurilor de colectare de creanţe în 2011
- 47% din sectorul bancar
- 32,9% din sectorul telecom
- 1,6% din asigurări
SURSA: AMCC