In cererea initiala de divort depusa in 2008 la Geneva, Elena Rybolovleva isi acuza sotul ca a folosit „numeroase terte parti” pentru a crea o adevata increngatura de de holdinguri offshore si fonduri de plasament a activelor, inclusiv 500 de milioane de dolari in obiecte de arta, 36 de milioane in bijuterii si 80 de milioane in iahturi. In instanta, Elena revendica proprietatile detinute de miliardarul in varsta de 48 de ani in Insulele Virgine Britanie, in Marea Britanie, Sotia, SUA, Cipru, Singapore si Elvetia.

De altfel, cei mai bogati oameni ai planetei apeleaza la structuri offshore si jurisdictii opace pentru a-si proteja o parte din active. Potrivit Tax Justice Network, o organizatie din Marea Britanie care militeaza pentru transparenta in sistemul financiar, la sfarsitul anul 2010, astfel erau ascunse 32.000 de miliarde de dolari. Completand, un studiu al economistului James Henry de la cabinetul McKinsey & Co, preciza ca peste 100.000 de persoane detineau fiecare in active offshore 9,8 miliarde de dolari.

„Scopul multora nu este neaparat acela de a evita impozitele si taxele. Invocand dreptul la viata privata si confidentialitate, ei pur si simplu nu vor sa le fie cunocute afacerile financiare”, spune Philip Marcovici, avocat independent din Hong Kong. Mai mult de 30% dintre cei mai bogati 200 de pamanteni, a caror avere insumata depaseste 2.800 de miliarde de dolari, isi controleaza patrimoniul personal prin intermediul holdingurilor offshore sau alte instrumente, daca activele sunt detinute indirect.

Opere de arta, bijuterii, iahturi

Rybolovlev, care locuieste la Monaco, s-a imbogatit din vanzarea a doua intreprinderi de ingrasaminte de potasiu, operatiune care i-a adus 8 miliarde de dolari in 2010 si 2012. El a detinut cele doua companii, Uralkali si Silvinit, prin intermediul Madura Holding Ltd, cu sediul in Cipru. O parte din obiectele de arta, inclusiv lucrari de Van Gogh, Monet si Picasso, au fost transferate la Xitrans Finance Ltd, o structura din Insulele Virgine Britanice. In 2011, oligarhul rus a cumparat, in parteneriat cu fiica lui, Ekaterina, un apartament la New York, pentru care a platit 88 de milioane de dolari. Un penthouse achizitionat, dupa cum reiese din documentele de divort, de la sotia fostului presedinte al Citigroup Inc, Sandy Weill.

Dar, afirma Elena Rybolovleva, fostul ei sot a mers mai departe. Concret, la cateva saptamani dupa ce a refuzat sa semneze un contract prenuptial, omul de afaceri ar fi mutat o parte din active, inclusiv bijuterii, mobila veche si iahturi, in conturile a doua fonduri, Aires si Virgo, create in Cipru in 2005. Sergey Chernytsin, purtatorul de cuvant al miliardarului, a refuzat sa comenteze aceste informatii.

Spalare de bani

Problema este ca, de la declansarea crizei financiare mondiale, in 2008, legile si tratatele care au sustinut industria offshore si care i-au permis lui Rybolovlev sa foloseasca diferite manevre, au suferit modificari si au dobandit o transparenta chiar si mai mare. Astfel, incepand din 2009, Liechtenstein solicita institutiilor financiare prezente pe teritoriul ei sa furnizeze detalii privind beneficiarii efectivi si toate conturile detinute. Andorra si Elvetia au facut, la randul lor, o serie de concesii.

In Singapore, inima sectorului bancar al Asiei si al industriei offshore, o lege care va intra in vigoare la 1 iulie catalogheaza orice operatiune de spalare de bani drept crima. In aprile, Luxembourg a anuntat ca va „ingropa” secretul bancar pana in 2015. Salvat in martie de la un dezastru financiar de Uniunea Europeana, Cipru a introdus taxe pentru oricine detine depozite bancare de peste 100.000 de euro. Conform datelor BCE, luna aceasta insula a pierdut 2,4 miliarde de dolari. 

Miliardarii chinezi si cei rusi prefera Insulele Virgine Britanice

Li Ka-Shing si Lee Shau Kee, cei mai bogati asiatici, evita sa plateasca toate taxele, pastrandu-si averea  prin intermediul structurilor offshore. Mai exact, Li detine 43% din corporatia Cheung Kong Holdings, care s-a extins la randul ei in mai multe firme inregistrate in Insulele Cayman si in Insulele Virgine Britanice. La randul sau, Lee detine pachetul majoritar din Henderson Land Develpoment, ale carui fise contabile sunt inregistrate in doua insule aflate sub administratia Regatului britanic, dar si in Panama.

Alisher Usmanov, cel mai bogat miliardar din Rusia, a regandit strategia pentru pastrarea averii si a optat, la inceputul acestui an, sa mute marea majoritate a activelor intr-un holding aflat sub controlul Insulelor Virgine Britanice. Printre activele transferate se numara si actiunile de la Metalloinvest Holdgin si OAO MegaFon, companii care valoreaza, impreuna, 12,7 miliarde de dolari.

Miliardarul rus este cunoscut si datorita faptului ca detine 30% din actiunile echipei de fotbal londoneze Arsenal, a caror valoare ajunge la 225 milioane de dolari. 

Banii din Energie, feriti de Guvernul federal al SUA

Un alt miliardar care stie sa isi apere agoniseala de fisc este magnatul George Kaiser. Familia lui a fugit din Germania nazista in 1938, si s-a stabilit in Oklahoma. Parintii au dezvoltat o afacere cu gaze naturale si petrol, pe care George a preluat-o in 1969. Astazi Kaiser-Francis Oil este unul dintre cei mai mari producatori privati de energie.

Asa cum s-a intamplat cu Kaiser, care a preluat afacerea familiei sale, si Paolo Rocca a preluat businessesul de la parintii sai. Din pacate, miliardarul italian stabilit in Argentina a fost obligat sa continuie si jocul de-a soarecele si pisica inceput de bunicul sau in 1959, cu guvernul argentinian. De atunci, Rocca evita „cu gratie” sa plateasca taxele pentru ca transfera averea in conturi bine plasate, in Panama, Curacao si Luxemburg.

Miliardara Elaine T. Marshall a preferat sa pastreze  o mica parte a bogatiilor intr-un cont din Liechtenstein. Alegerea sa nu este intamplatoare, tinand cont ca sotul sau recent, E. Pierce Marshall, a pus bazele unei fundatii pentru nepoti. Elaine Marshall detine un pachet de actiuni de 15% din Koch Industries, cel de-al doilea cel mai mare trust privat din SUA.

Afaceristi rusi au dezvoltat o adevarata retea pentru transferul conturilor in paradisuri fiscale. De obicei, rusii se orienteaza catre firme inregistrate in Insulele Virgine Britanice, pentru ca sistemul legal din aceste tari este mult mai atractiv decat cel local, asa cum recunoaste un avocat din Geneva, specializat in probleme ale corporatiilor.

Alte destinatie populara printre cei care vor sa plateasca taxe  mai mici este Arhipelagul Insulelor Cayman. Autoritatile de aici nu impun niciun fel de impozit pe venit sau taxe pentru investitiile facute in acest stat. Pentru americani, un paradis fiscal veritabil este Delaware. Sistemul fiscal permisiv le poate „taia” companiilor pana la 40% din povara datoriilor, conform unui studiu de specialitate. De asemenea, ca un bonus, in Delaware nu este obligatoriu ca directorii firmelor sa fie cetateni americani si ii lasa chiar sa isi pastreze anonimatul daca isi doresc acest lucru.

Raspundere limitata

Miliardarii „secretosi” se pot folosi si de alte structuri, precum Fundatia Liechtenstein sau gGmbH din Germania, pentru a evita sa plateasca toate taxele si impozitele pe profit.
De pilda, Ingvar Kamprad, cel care a fondat imperiul Ikea, a fugit din tara natala Suedia, in Elvetia, din cauza politicilor fiscale suedeze. Un pachet considerabil din actiunile Ikea, cunoscutul retailer de mobilier si accesorii decorative, a fost plasat intr-o fundatie olandeza in 1980, iar mai tarziu a transferat drepturile de proprietate intelectuala asupra companiei intr-o fundatie din Liechtenstein.

In urma acestei miscari, Kamprad, al cincilea cel mai bogat om din lume, a pierdut orice drept intelectual direct asupra Ikea. Cel putin la suprafata, pentru ca indicele Bloomberg releva ca averea sa se datoreaza drepturilor pe care le detine asupra Ikea, chiar daca el neaga vehement ca ar mai controla societatea.

Versiunea nemteasca a SRL-ului

Dieter Schwartz, cel de-al doilea cel mai bogat om din Germania, a pus bazele unei „gemeinnuetzige Gesellschaft mit beschraenkter Haftung”. Terminologia complicata defineste de fapt o societate cu raspundere limitata, cu scop caritabil, infiintata pentru a proteja lantul de supermaketuri Lidl si Kaufland. Cele doua branduri formeaza cel mai mare retailer alimentar de proximitate din Europa.

Dieter Schwarz controlează Schwarz Group, şi este unul dintre puţinii miliardari care au decis să îşi crească afacerea ca una de familie fără a o lista pe bursă sau a o vinde către un fond de investiţii.  Germanul controlează grupul de comerţ care numără peste 10.000 de magazine şi care are vânzări ce au depăşit 80 miliarde de euro în 2011 prin intermediul Dieter Schwarz Stiftung, un fel de „srl”.

Dividendul sotiei

In Marea Britanie, structurile care faciliteaza protejarea conturilor de plata impozitelor sunt chiar si mai sofisticate. De exemplu, miliardarul Philip Green care controleaza Arcadia, un retailer de articole vestimentar, care detine brandurile Topshop si Topman, prin intermediul Taveta Investments Ltd, a gasit o  modalitate sa pastreze fondurile.

Taveta Investments face parte din portofoliul Taveta Ltd, administrat si controlat de sotia lui Green (Verde n.red.), care este cetatean al principatului Monaco. In 2005 sotia lui Green a primit de la o corporatie numita Arcadia 2,3 miliarde de dolari in dividende. Green a refuzat sa dea comenteze miscarea strategica, justificandu-se ca structura Arcadia este una legala si ca aceasta ar fi platit, din 2002, taxe in valoare de 2,3 miliarde de lire sterline.

Indiferent de modalitatea pe care o prefera cei mai bogati oameni de afaceri, din dorinta lor de a-si proteja averile, un lucru este cert. Stabilirea unui cont offshore este un proces relativ usor si ieftin, mentioneaza specialistii citati de Bloomberg. De pilda, o structura clasica poate necesita investitii de minim 1.500 de dolari, desi a intalnit cazuri de conturi facute de studenti rusi care au folosit doar 200 de dolari.

Cei mai instariti afaceristi nu ar trebui sa mai aloce bugete din ce in ce mai generoase pentru mentinerea conturilor cu sume ridicol de mari, este de parere un consultant fiscal. Opinia sa se bazeaza pe un argument simplu, dar de impact : „traim intr-o lume in care nu avem decat doua optiuni. Fie traiesti dupa regulile stabilite de tara ta natala, fie, daca nu vrei sa te supui acestora, paraseste statul si alege unul care iti ofera un set de reguli diferit, mai permisiv.”