Fotografiat cu o cameră standard, Soarele apare sub forma unui disc în nuanţe de galben, probabil spre roşu când se apropie de linia orizontului. Motivul pentru acest lucru este că lumina trebuie să călătorească prin atmosfera Terrei, pierzând astfel lungimi de undă albastre înainte să ajungă la lentilele camerei., informează www.nasa.gov.

De fapt, Soarele emite lumină în toate culorile, dar din moment ce galbenul este cea mai apropiată lungime de undă de soare, aceasta este culoarea pe care o vedem cu ochiul liber. Când toate culorile sunt reunite, rezultă ceea ce oamenii de ştiinţă numesc "lumina albă".

Departe de nivelul accesibil ochiului liber, lumina Soarelui poate fi observată prin instrumente specializate, fie terestre fie aflate în spaţiu. Lungimile de undă diferite furnizează informaţii despre componentele diverse de la suprafaţa şi din atmosfera Soarelui, astfel că oamenii de ştiinţă le folosesc pentru a oferi o perspectivă vizuală integrală despre astrul aflat în continuă schimbare.

Lumina galben-verde de 5.500 de angstromi, de exemplu, este emanată de obicei dintr-un material de aproximativ 5.700 de grade Celsius, fiind vorba de suprafaţa solară. Pe de altă parte, lumina ultravioletă extremă de 94 de angstromi provine din atomi de aproape 6.300.000 de grade Celsius.

Examinarea fotografiilor cu Soarele din lungimi de undă variate, obţinute cu ajutorul telescoapelor de la Observatorul Dinamicii Solare de la NASA, Observatorul Relaţiilor Terestro-Solare de la NASA şi Observatorul Solar şi Heliosferic de la ESA/ NASA, le permite oamenilor de ştiinţă să descopere modalităţile în care particulele şi căldura se deplasează prin atmosfera Soarelui.

 Nu numai că Soarele conţine numeroşi atomi diferiţi (heliu, hidrogen, fier etc), dar şi tipuri diferite din fiecare atom cu încărcări electrice diferite, cunoscuţi drept ioni. Fiecare ion poate emite lumină de lungimi de undă diferite atunci când atinge o anumită temperatură. Cercetătorii au început să clasifice lungimile de undă produse de fiecare atom încă din anii 1900, iar asocierile sunt rezultatul a unor documentări care se întind pe sute de pagini.

Oamenii de ştiinţă de la NASA au ales zece lungimi de undă diferite pe care să le observe. Bazată, în general, pe unul sau pe două tipuri de ioni, fiecare lungime de undă a fost aleasă să evidenţieze o anumită parte a atmosferei sau a suprafeţei solare, scrie Mediafax in editia electronica.