Pentru mulţi români, cumpărarea unei locuinţe executate silit este, cel puţin teoretic, o modalitate de a încheia o tranzacţie avantajoasă, la un preţ redus cu mult faţă de cel practicat pe piaţa liberă. Comparativ cu o achiziţie clasică, prin cash sau credit, această variantă implică însă anumite particularităţi - atât de ordin tehnic, cât şi legal. În primul rând, după ce aţi găsit un bun executat silit trebuie să contactaţi executorul judecătoresc sau instituţia financiară care îl deţine. Apoi, veţi depune o garanţie de 10% din preţul de pornire şi veţi aştepta ziua licitaţiei, stabilită de executor.

Dacă la prima licitaţie nimeni nu oferă preţul la care a fost evaluat bunul, vânzarea se va amâna la un alt termen. În acest caz, licitaţia începe de la 75% din preţul primei licitaţii. Dacă nici de această dată nu se obţine preţul de pornire, la a treia licitaţie preţul începe de la 50%. În cazul în care nici de această dată nimeni nu şi-a adjudecat bunul, câştigător este cel care oferă cel mai mare preţ, indiferent dacă la licitaţie participă o singură persoană.

E drept, la noi se practică şi licitaţiile trucate. Ministerul Justiţiei a scos la iveală zeci de astfel de licitaţii, prin care proprietarii au fost daţi abuziv afară din casă, în baza unor acte care păreau a fi în regulă. O afacere de milioane de euro, la nivel naţional. Reţele bine organizate, în care executorii judecătoreşti şi participanţii la licitaţie sunt doar nişte actori, iar vânzarea - o şaradă.

În prezent, preţul mediu al unui apartament executat silit, la nivel naţional, este de aproape 28.000 de euro pentru 2 camere şi aproximativ 40.000 de euro pentru 3 camere.

E drept, numărul acestor licitaţii ar putea să scadă considerabil, având în vedere că Guvernul a anunţat măsuri care să îi ajute pe cei cu dificultăţi la plata ratelor.