Cat de eficiente sunt actualele sisteme de aparare aeriana?

In timpul razboiului din Orientul Mijlociu din 1991, rachetele Scud au fost doborate de rachetele americane de croziera Patriot, amplasate in Israel. Nivelul de reusit al Patriot a fost, la acea data, evaluat la 96%, desi ulterior acest indice a fost coborat la 60%. In plus, ministrul israelian al aparatii, Moshe Arens, a declarat mai tarziu ca efectul lor a fost „minim si, in realitate, absurd”.

Este de la sine inteles, continua publicatia citata, ca datele privind eficienta rachetelor de interceptare au fost simpla propaganda. Iar rachetele invechite fabricate in URSS si folosite de Saddam Hussein, aveau si ele suficiente probleme: deseori se dezintegrau in timpul zborului.

S-a spus ca sistemul de aparare aeriana elaborat de Israel sub denumirea de „Cupola de fier” a avut mai mult succes in lupta impotriva rachetelor cu raza medie de actiune, lansate in directia Israelului de insurgentii din Gaza in noiembrie anul trecut. Potrivit estimarilor guvernului israelian, gradul lor de eficienta a fost evaluat la 84%, dar o analiza video indenpendenta a demonstrat ca, in realitate, a fost de numai 40%. Alte asemenea studii au dat rezultate mai mici.


De ce SUA renunta la ideea crearii unui scut antiracheta in Europa si realizeaza ceva similar pe coasta vestica a tarii?

Ministrul american al apararii, Chuck Hagel, a anuntat recent modificarea planurilor legate de scutul antiracheta din Europa. Expertii au indicat doua motive ale acestei decizii: probleme financiare si Coreea de Nord. Hagel a mai spus, de asemenea, ca pana in 2017 un numar de 17 rachete de interceptare vor fi dislocate in Alaska, pentru a contracara orice eventual atac cu rachete si programul nuclear al nord-coreenilor.

Coreea de Nord a inceput sa testeze rachetele cu raza mai lunga de actiune relativ recent, in luna februarie, si a testat cu succes o bomba atomica (desi oamenii de stiinta afirma ca vor fi necesari cativa ani pana cand Phenianul va reusi sa „micsoreze” o arma nucleara pana la dimensiuni optime montarii intr-o racheta).

Si chiar daca declaratiile lui Hagel legate de rachetele din Europa au primit drept raspuns oficial al Rusiei indiferenta, toate astea pot conduce la o imbunatatire a relatiilor americano-ruse. De multa vreme Rusia se opune planurilor de amplasare a sistemelor de aparare aeriana in Europa, sustinand ca ele constituie o amenintare la adresa rachetelor balistice intercontinentate, principalul component al potentialului strategic de intimidare al Moscovei.

Cum a fost primita aceasta concesie in SUA si in Rusia?

Criticii conservatori ai administratiei Obama gandesc, probabil, ca e ceva necurat la mijloc. Din punctul lor de vedere, asta poate fi privit ca o indeplinire a promisiunii date de Obama lui Dmitri Medvedev, pe atunci presedinte al Ruiei. O promisiune auzita pentru ca microfonul fusese uitat deschis la conferinta din Coreea de Sud dedicata problemelor de securitate. Obama i-a spus atunci lui Medvedev ca ar putea fi „mai flexibil” cu Rusia in legatura cu scutul antiracheta dupa realegerea din noiembrie.

O atitudine suspecta au avut-o si conservatorii rusi. Mutarea catorva rachete nu schimba cu nimic situatia prezentata de ei drept plan al SUA de dobandire a unei suprematii militare absolute. In opinia lui, sistemul din Alaska poate fi oricand indreptat spre rachetele balistice intercontinentale ale Rusiei.